Profesorii cu comportament deviant, cei obsedaţi sexual sau extrem de violenţi nu pot fi depistaţi: controalele psihologice anuale pe care sunt obligaţi să le facă sunt o simplă formalitate.

Un profesor de pian este acuzat că a întreţinut relaţii sexuale cu două minore, iar un asistent universitar a fost prins cu filme pornografice cu copii. Acestea sunt ultimele două cazuri care au stârnit indignarea unei ţări întregi. Ele fac însă parte dintr-o serie lungă în care dascălii ajung să nu mai fie modele de urmat. Acum doi ani, o învăţătoare şi-a dat afară de la ore una dintre eleve pentru simplul motiv că era de etnie rromă. La începutul anului, o profesoară din Iaşi i-a aplicat unui elev o corecţie dură: i-a ciuntit bretonul pe motiv că stătea cu părul în ochi. Un profesor de la Universitatea clujeană Babeş-Bolyai i-a condiţionat unei studente promovarea examenului de întreţinerea de relaţii sexuale cu el.

Testele pot fi păcălite

Din nefericire, astfel de situaţii devin din ce în ce mai des întâlnite în şcoala românească. Psihologii le pun pe seama lipsei de moralitate şi spun că astfel de comportamente nu pot fi depistate la testările de rutină. Mai mult, obligaţia profesorului de a se supune unui control psihologic anual se rezumă de cele mai multe ori la o simplă adeverinţă medicală formală. Violatori, perverşi sexual, bătăuşi, schizofrenici, oricare ar fi „păcatul" pe care-l poartă, astfel de profesori n-au ce căuta în şcoală. Legislaţia mult prea permisivă şi testele psihologice făcute de mântuială fac ca eliminarea acestor cazuri patologice din sistemul de învăţământ să fie greu de realizat.

În mod normal, dascălii ar trebui să treacă în fiecare an prin cabinetul psihologului şi prin cel al medicului de medicina muncii. Nu stă nimeni să verifice însă cât de serios sunt făcute aceste teste şi dacă în spatele caracterizării