Nu stiu daca cei de la resurse umane au studiat cu atentie miscarea de personal, constructia si deconstructia unei cariere in politica romaneasca, dar nu cred sa mai existe in alta parte atata risipa inutila de energii, concurenta feroce, incompetenta si ipocrizie.
Dupa Revolutie am asistat si la aparitii surprinzatoare si la disparitii bruste. Au fost si cateva cariere construite cu acuratete (Mugur Isarescu, Emil Constantinescu, Andrei Marga, Zoe Petre, Renate Weber, Mariana Campeanu etc.), dar si daramari dubios-spectaculoase (Mona Musca, Gavril Dejeu, Victor Ciorbea, Adrian Cioroianu, Mircea Geoana, Sorin Apostu...)
Intrarea in prim-planul politicii se face adesea dupa zicala biblica "ascunse sunt caile Domnului!", dar, negasind analize si investigatii serioase, mai la indemana ne-a venit varianta din titlu, fiindu-ne de mare ajutor contributiile colegilor de breasla. Dupa ei, primii 7 pasi de urmat in distrugerea carierei politice nu presupun cine stie ce strategie:
1. Trebuie sa te ridici cat mai sus, sa ai de unde cadea. Asa ca te intinzi mai mult decat ti-e plapuma, te dai priceput la toate, esti plin de talente si realizari notabile. Toti maharii, de la Basescu la Sarkozy, iti sunt prieteni la catarama, de aceea le zici Traian si Nicolas. CV-ul cuprinde obligatoriu 2-3 licente, masterate, 15-20 de cursuri, multe in afara, indiferent cand si in ce conditii sunt facute, hartia conteaza. Asigura notorietate cele de siguranta nationala.
Nu te intreaba nimeni ce stii sa faci, important e ce cred alegatorii despre tine si pentru asta exista TV. Auditoriul trebuie sa fie convins ca marea-ti personalitate evolueaza spre primul om in stat, fara de care ar muri partidul si tara. Puterea si beneficiile nu le imparti cu nimeni, dreptatea fiind pentru catei. Sinceritatea? Nobletea de caracter? Puncte slabe.
2. Pro
