Ambii, scriitorul si psihologul, au incercat sa gaseasca rezolvari care sa faca acceptat scrisul lor de catre puterea bolsevica, in vremea prigoanei staliniste. Ambii au esuat, desi au gasit solutii originale de eludare a "vigilentei" razbunatoare. Au fost re-descoperiti dupa moartea lor si au devenit celebri. Personalitati remarcabile, cei doi au fost contemporani si s-au confruntat cu aceleasi probleme generate de lumea lui Stalin: ura noii puteri impotriva intelectualilor critici, a creatorilor de exceptie. Scriitorul MihailBulgakov (1891-1940), nascut intr-o familie de intelectuali din Kiev, dupa studii de medicina si stagiu ca medic pe front si intr-o comuna de linga Kiev, se dedica literaturii si debuteaza stralucit cu doua nuvele, Diavoliada si Ouale fatale (1921). Are apoi un succes rasunator cu romanul Garda Alba, publicat intr-o revista si transformat in piesa de teatru, Zilele Turbinilor. Un adevarat triumf. Era comparat cu Cehov, piesa e considerata Pescarusul timpului sau. Desigur, in scurt timp incep atacurile criticii proletcultiste, i se reproseaza simpatia pentru „garda alba", distantarea ideologica fata de linia partidului si atitudinea „dusmanoasa". Cade in dizgratie. Nimic nu-l mai salveaza, nici abilitatea de a masca critica noii lumi, nici chiar o petitie catre Stalin si o scrisoare adresata guvernului sovietic. Nu mai este tiparit, nu mai este jucat, devine un proscris, e marginalizat, se simte distrus. Si moare in plina putere creatoare, la patruzeci si opt de ani. Mai putin cunoscut, psihologul Lev SemionoviciVigotski (1896-1934) s-a nascut si el intr-o familie din burghezia instruita, din fosta Bielorusie, a facut studii de drept si literatura la Moscova, iar in perioada 1918-1924 a predat literatura si psihologie. Viata i s-a schimbat atunci cind a elaborat o lucrare de psihologie care s-a bucurat de o recunoastere deosebita si i-a adus inv