Dupa ce, de mai multa vreme, presa europeana comenta in toate felurile succesul propunerilor franceze cu privire la cresterea rolului Bancii Centrale Europene (BCE) in gestionarea datoriilor suverane si instituirea unui statut bancar special pentru Fondul European de Stabilitate Financiara (FESF), saptamana aceasta am aflat raspunsul ferm al doamnei Merkel: nu!

Raspunsul negativ explica limpede ca, in opinia cancelarului german, politica monetara nu trebuie amestecata cu politica fiscala. Fireste, noua situatie a declansat comentarii pasionate in presa franceza - si nu numai.

La Tribune a publicat un articol semnat de Robert Jules si intitulat sugestiv: "Nicolas, nein!". Articolul trece pe scurt in revista consecintele imediate privind noua pozitie a Berlinului (care este, de fapt, pozitia veche, reeditata).

Respectiva pozitie nu estompeaza criza si risca sa realimenteze neincrederea investitorilor. Dar se pare ca raspunsul Berlinului nici n-a avut intentia sa gandeasca efectele pe termen scurt, cat, mai ales, cele pe termene indepartate.

Raspunsul observa ca, acceptand varianta franceza, institutia de la Frankfurt ar deveni creditorul de ultima instanta al tuturor statelor in dificultate, cumparand nelimitat diverse datorii suverane, pentru a descuraja speculatiile. Practic, ar finanta in nestire aceste datorii.

Este greu sa ai solutii pentru altii

Nu se indoieste nimeni ca Germania este constienta de punctul mort spre care se indreapta tratativele, dar ea prefera un blocaj financiar al altora, decat propriile finante risipite intr-o directie fara o garantie solida din partea cuiva credibil.

Consecintele imediate le-a punctat Steven Barrow, expert economic la Standard Bank din Londra, cu observatia ca "acest impas intre, pe de o parte, Germania si BCE, iar, pe de alta parte, mai multi