Când din mintea întrunită a forţelor de mână stângă a răsărit întâiaşi dată gândul suspendării lui Băsescu din domiciliul de la Cotroceni era ceaţă şi februarie. Acum patru ani şi nouă luni, în februarie 2007. Le-a reuşit până la referendum. Au mai încercat searbăd în 2010. Se opintesc şi acum.
Totuşi, par să mai fi învăţat câte ceva. USL se va lua după un raport-motivare al juriştilor de partid. E treabă de "semnal", spune Ponta. "Să fie adus să dea piept cu poporul", se oţărăşte Olguţa Vasilescu, la Craiova.Toată dandanaua va fi "discutată serios" şi negreşit este "extrem de importantă", apasă Liviu Dragnea. Liberalii sunt parcă mai cu comprese reci: vor să vadă "în ce măsură scenariul ipotetic se va şi împlini". Trecând în revistă, se constată că ediţia 2011 a suspendării aceluiaşi Traian Băsescu aduce a caz clasic de "wishful thinking". În simţire băştinaşă: confundarea dorinţelor cu realitatea.
Cealaltă realitate spune că, dacă vântul suspendării va ajunge în Parlament, acolo va muri cu un suspin, pentru că soldaţii puterii sunt bine aliniaţi şi posibilele dezertări sunt poveşti vânătoreşti. Şi chiar dacă s-ar produce un episod de infarct şi Parlamentul şi-ar da binecuvântarea, suspendarea va fi destrămată de referendum. Oamenii sunt prea împovăraţi de grijile zilnice ca să le mai pese cine este preşedintele şi, oricine ar fi, preşedintele nu-i va scoate din marasme.
Dar USL-aripa PSD are un mare chef de exerciţii în poligon. Ţopăiala războinică de piei-roşii, terminată cu pierzania cuiva pare să îi încânte. Nu ştiu şi câţi bănuţi vor arunca de pe margine privitorii mulţumiţi de spectacol. Dar, aproape sigur, de pe urma acestor zbateri nu va ieşi profit.
Profitul merge la inamic, care se veseleşte, umple de ridicol ceea ce se intitulează pompos "opoziţia unită" şi marchează la imagine. Atât căt se poate marca în vremurile astea prăpădite
