Mihai Voicu, probabil cel mai enigmatic personaj al Revoluţiei, vorbeşte despre o a doua grupare care a încercat să preia puterea în decembrie 1989. „Emanaţii“ n-au fost singuri în lupta pentru ţară.

Mihai Voicu este primul revoluţionar care a pătruns în Televiziunea română pe 22 decembrie 1989, şi nu a pătruns oricum. Îmbrăcat la costum şi ferchezuit ca pentru un eveniment special, Voicu a trecut de paza militară spunând că este fost ofiţer de Securitate şi a pătruns în clădire cu ideea clară de a deschide Televiziunea şi de a vorbi populaţiei. Avea 37 de ani şi ambiţii mari cât turnul Televiziunii. Încercarea sa de a deveni un lider al Revoluţiei prin intermediul TVR a fost dejucată de apariţia grupului condus de Ion Iliescu.

Despre Mihai Voicu s-a scris foarte puţin în ultimii 22 de ani. Şi asta în ciuda faptului că acţiunile lui din acea zi sunt de natură să stârnească multe întrebări. Cine l-a trimis pe Voicu la Televiziune? Cine, în afară de gruparea lui Iliescu, mai urmărea să pună mâna pe cel mai important mijloc de comunicare? De ce a pierdut Voicu prim-planul după ce îl arestase pe directorul TVR şi atrăsese de partea sa trupele de Securitate care asigurau paza instituţiei? În episodul de azi şi în cel de mâine vă prezentăm un portret al personajului Mihai Voicu, pictor de firme cu legături puternice în Departamentul Securităţii Statului (fosta Securitate).

Prieten cu securiştii

Voicu şi-a păstrat respectul pentru instituţia Securităţii. Înainte de Revoluţie era prezent la mesele festive ale ofiţerilor de Securitate şi făcea revelioanele cu şefii Miliţiei Bucureşti. Avea prieteni în Occident şi relaţii la Comitetele Judeţene de Partid. Totuşi, Voicu se fereşte să spună răspicat că ar fi fost lucrător sau colaborator al Securităţii. „Eu pot să fiu ofiţer de Securitate al statului român fără să fac parte din nicio unitat