Am vizitat în ultimele săptămâni câteva comune ale judeţului realizând printre altele şi articole cu şi despre agricultori simpli. Oameni de rând, care îşi cultivă bucata de teren, mai mare sau mai mică, de la caz la caz, şi care mi-au spus la unison că deşi au nevoie de bani precum cultura de ploaie, ezită să contracteze împrumuturi de la bănci.
Cauza reticenţei fermierilor vis a vis de bănci e destul de lesne de dedus: întâi dobânzile mari practicate de creditori, apoi imposibilitatea de a garanta împrumutul (exceptând latifundiarii) şi în al treilea rând, poate cel mai important motiv este lipsa specialiştilor în domeniul economic care îşi desfăşoară activitatea în cadrul băncilor. Neavând specialişti în agricultură, e logic ca băncile să crediteze alte domenii. Mai sigure. De exemplu, statul. Ce bine e să ai ca şi client Ministerul Finanţelor! E poate cel mai sigur şi mai solvabil client din câţi poate avea! Şi uite-aşa, statul devine, fără să vrea, inamicul agricultorilor.
Ce-i de făcut? Fermierii spun că şi-ar dori împrumuturi pe perioade mai lungi de timp, astfel încât ratele să fie mai mici şi ca atare, mai lesne de achitat. Poate că soluţia ar fi înfiinţarea unei bănci a agricultorilor. Care să aibă ca şi clienţi doar agricultori, după modelul Credit Agricole din Franţa.
În condiţiile în care în lume ideea izbucnirii unei crize alimentare de proporţii apare din ce în ce mai frecvent, eforturile pentru capitalizarea unei bănci a agricultorilor şi-ar avea, garantat, rostul…
Am vizitat în ultimele săptămâni câteva comune ale judeţului realizând printre altele şi articole cu şi despre agricultori simpli. Oameni de rând, care îşi cultivă bucata de teren, mai mare sau mai mică, de la caz la caz, şi care mi-au spus la unison că deşi au nevoie de bani precum cultura de ploaie, ezită să contracteze împrumuturi de la bănci.
Cauza reticenţ
