Mariano Rajoy este văzut de unii ca technocrat şi "coşmar al consilierilor de imagine", de alţii ca moale şi laş. Alţii sunt convinşi că e o mână de fier în mănuşă de catifea. În tinereţe, Rajoy s-a prăbuşit cu tot cu maşină într-o prăpastie. A ieşit singur de acolo şi s-a căţărat fără ajutor înapoi. Doar operaţia facială a durat şase ore. Acum, e văzut el însuşi ca un chirurg care încearcă să nu-şi sperie concetăţenii înainte de o operaţie dură.
"Nu am obiceiulsă-mi încalc angajamentele. De altfel, până acum, nici nu m-am angajat să fac ceva", mărturisea, în septembrie liderul popularilor spanioli. Un discurs prudent, opac, flegmatic, care a stârnit râsete şi aprobare. Însă nu toţi îl aprobă, nici măcar în propriul partid. Rajoy (56 de ani) a fost desemnat de Jose Maria Aznar ca lider al partidului după ce acesta din urmă a pierdut alegerile. De atunci, aripa dură a partidului i-a făcut tot soiul de reproşuri, inclusiv că ar fi homosexual. Pentru a-şi asigura legitimitatea, Rajoy a organizat un congres, în 2008 şi s-a supus votului. A câştigat.
Deşi nici nu îl displac, majoritatea spaniolilor îl consideră un technocrat şters. "The Economist" spunea despre el că este "omul care nu are nimic de spus" şi "coşmarul consilierilor de imagine". "Un galician pur-sânge care nu are profilul unui animal de scenă", scrie şi "Le Point". Deşi spaniolii sunt decişi să schimbe guvernarea socialistă cu una conservatoare, el însuşi nu le suscită prea mult entuziasm. Nu a făcut mari promisiuni electorale. Din contră. În cartea publicată, strategic, cu două luni înainte de alegeri, Rajoy vorbeşte de "degrevarea administraţiei", "privatizarea aeroporturilor" şi "sfârşitul convenţiilor colective de muncă". L-a trimis la "plimbare" şi pe mentorul său, Aznar, când acesta s-a pronunţat recent pentru scăderea impozitelor şi reducerea bugetelor de sănătate şi educaţie şi a al
