Acum 30 de ani, în Polonia, în beciuri reci şi întunecate, publicam în secret ziare clandestine. Ziarele erau distribuite cu riscul vieţii concetăţenilor noştri. Acum, modul în care luptăm pentru libertate s-a schimbat fundamental.
La nouă zile după căderea dictatorului libian, mă plimbam pe străzile din Tripoli. Un bărbat de vârstă mijlocie s-a apropiat şi mi-a spus: „Prietene, avem nevoie de ajutorul vostru, suntem pregătiţi pentru ajutorul vostru". M-am simţit emoţionat şi impresionat citind speranţa şi entuziasmul din ochii lui. Omul acesta a răscolit în mine amintiri puternice din ţara mea natală, Polonia, când, acum 22 de ani, şi noi luptam pentru libertate.
Această întâlnire mi-a întărit încă o dată credinţa că suntem toţi la fel, indiferent dacă venim din Libia, din Polonia sau din orice alt colţ al lumii. Peste tot în lume, oamenii îşi doresc să trăiască în democraţie, să poată lua destinul ţării lor în propriile mâini şi să le asigure copiilor lor un viitor sigur.În Uniunea Europeană considerăm libertatea un drept natural, implicit. Alţi oameni, de multe ori nu departe de noi, şi-au văzut libertatea furată. În decursul vizitei mele în Libia, am avut mereu în minte suferinţa lui Ahmed al-Sanusi, „prizonier al conştiinţei" cu cei mai mulţi ani de închisoare din ţară. Acest om a petrecut peste 30 de ani în închisorile libiene, plătind scump pentru încercarea de a răsturna regimul lui Gaddafi.
M-am simţit smerit şi onorat, gândindu-mă la ceea ce a îndurat acest om curajos pentru convingerile sale. În acelaşi timp, m-am simţit mândru că Parlamentul European tocmai îi recunoscuse sacrificiul personal, acordându-i Premiul Saharov pentru libertatea de gândire în 2011. Ahmed al-Sanusi împarte premiul din acest an, acordat „Primăverii Arabe", cu alţi patru laureaţi care simbolizează curajul, lupta şi sacrificiul celor care au luptat pentru
