Când medicul a ieşit din salon, părinţii priveau în gol. Doar cei aflaţi în preajma morţii pot înţelege amorţeala care i-a cuprins. Vorbele doctoriţei pluteau în aer: "Poate ar fi bine să sunaţi la pompele funebre". Cuvinte pe care ar fi vrut să nu le audă niciodată!
Copila lor de patru anişori respira deja de şase luni asistată de aparate, iar metoda nu mai dădea rezultate. "Va trăi!", a găsit însă tatăl său puterea să rostească. Şi a trăit! Decuplată de la aparate în după-amiaza de 29 martie 2006, Victoriana Soriţău a găsit puterea să respire singură, iar astăzi este un copil perfect sănătos. Fetiţa care a învins cancerul...
"E puturoasă..."
Părinţii au avut primele bănuieli în toamna lui 2004, când Victoriana avea 2 ani. "Eram la un prieten privind-o pe fetiţa lui tot de 2 ani cât era de energică. Brusc, mi-a căzut inima. Mi-am spus: "Ceva nu este bine cu fetiţa mea!"", povesteşte profesorul de teologie Ilie Soriţău. Copil sănătos până atunci, Victoriana - Tori, cum îi spune familia - se mişca în ultimul timp greoi şi fără chef.
Copila avea o mică umflătură lângă coloană, aşa că părinţii au purtat-o din medic în medic. Degeaba. "În trei luni am auzit tot felul de diagnostice, de la "E puturoasă, nu vrea să umble" până la "E din naştere, o să-şi revină"", spune bărbatul. Dar Tori nu şi-a revenit. În decembrie nu mai putea umbla nici de-a buşilea, slăbise şi era tot mai palidă. "Când, căutând pe Google, soţia mea a descoperit că acestea sunt simptomele unei tumori la coloană, ne-am speriat şi mai tare".
Culmea, diagnosticul mamei, pe care nu-l ghicise niciun medic orădean, a fost confirmat de un RMN făcut la o clinică din Arad. În urma investigaţiei, a ieşit la iveală o tumoare de 6 centimetri chiar lângă coloană. Deşi rar, neuroblastomul este una dintre cele mai frecvente forme de cancer la copii. Şi din cele mai agresive...
Ameri
