Traversam o adevarata epidemie de stiri referitoare la tot felul de relatii nepotrivite intre eleve si profesori tineri. A inceput cu cazul de la Jean Monnet, dupa care alte incidente asemanatoare au aparut ca ciupercile dupa ploaie in mai multe orase ale tarii. Asta mai lipsea invatamantului romanesc: pe langa faptul ca scoate tampiti, ar putea sa capete si felinar rosu.
Sigur ca toata lumea a tabarat pe profesorii acuzati de fete, fara a lua in calcul ca exista posibilitatea ca, la varsta bombardamentului hormonal, cand fantezia si realitatea se impletesc periculos pe taramul unei sexualitati pe cale sa explodeze, tinerele sa toarne fabulatii tulburatoare pornite din simpla dorinta de razbunare sau crunta dezamagire dupa ce au fost refuzate. Fete rasfatate, plimbate la si de la scoala in limuzine de lux cu soferi, sunt convinse ca nimeni nu le poate refuza nimic.
Dar sa zicem ca fetele nu mint si au fost victimele pornirilor sexuale ale celor care ar trebui sa le educe. Acesti profesori sunt vinovati, desigur. Cand intri in invatamant iti asumi niste obligatii si un anumit model de conduita incompatibil cu astfel de povesti. Dar au oare circumstante atenuante?
Vi s-a intamplat sa fiti in apropierea unui liceu la ora cand se termina cursurile? Si daca da, nu v-ati cutremurat uitandu-va la fetele machiate, impopotonate, dezgolite, vopsite, provocatoare din varful parului pana in varful unghiilor de la picioare. Fetele acestea, in mare majoritate cu aspect si atitudine de cocota, nu au nimic in comun cu imaginea unei eleve.
Nu suspin dupa cordelute si numere matricole. Uniformele acelea albastre erau hidoase. Dar, principial aveau rolul lor. Era un rol de disciplinare, de cultivare a respectului fata de scoala si apartenenta la ea, care facea daca nu imposibile, macar foarte dificile excesele, provocarile si derapajele.
