Pe mai toate meridianele, cazanul in care fierbe smoala recesiunii se afla sub presiune. Doar tarile cu emiri, sultani si califi privesc cu detasare catre pantecoasele lor avutii masurate in miliarde de barili. In Manhattan, protestele rup linistea in creierii diminetii cu amenintari fatise: "Inchideti Wall Street!" sau "Noi suntem cei 99%!"
Dincoace de Atlantic, problemele devin tot mai acute, state intregi tremurand de-a randul la apelul severului profesor, pe numele lui, criza. Daca in mirifica Elada s-a dat oarecum tonul la un timid sirtaki de usurare dupa radierea masiva a datoriilor, Italia postberlusconiana si-a gasit un nedorit camarad de saracie.
Este vorba de Spania, devenita motiv major de ingrijorare la capitolele sector bancar, datorie de stat, somaj si economie stationara. Ibericii, care constituie a patra mare putere economica din zona euro, au fost pana acum in penumbra atentiei mondiale, protagonistele notelor de corigenta fiind cele doua state amintite.
Celebrul tais al otelului de Toledo devine inofensiv in fata neimblinzitei fiare a ineficientei economice, in vreme ce din tribunele ad-hoc ale arenei populare asistenta nu mai are suflu sa scandeze un simplu "ole". De urechile-trofeu ale victoriei nici nu mai poate fi vorba.
Analistii prestigioasei banci elvetiene Credit Suisse cred ca este nevoie ca salariile anhajatilor spanioli sa scada cu peste 10 procente in urmatorii cinci ani pentru ca economia sa-si revina pana la un nivel acceptabil de competitivitate.
Exista suficient de multi experti care considera ca preturile imobiliarelor, un factor cheie pentru bancile din acest stat, trebuie sa se micsoreze in continuare.
Desi ele au scazut cu mai bine de o patrime fata de cota maxima inregistrata inainte de criza din 2008. Exemplul poate fi oferit de Irlanda, unde costurile acestor bu
