Fără depăşirea actualului blocaj politic şi ideologic, degringolada UE riscă să se adânceas­că. Dar şansele unei reacţii politice decisive se lasă încă aş­teptate. Iar dacă soluţii la problemele cauzate de disfuncţionalităţile sistemului monetar internaţional - care se află la originea actualei crize financiare - au fost găsite, acestea nu s-au putut pune în aplicare din cauza lipsei de viziune sau de curaj a factorilor de decizie politică. Incapacitatea de decizie şi jumătăţile de măsură care au dat tonul pe întreg parcursul anului 2011 sunt cel mai bun indicator al vidului în care trăiesc politicienii. Simple produse ale marketingului politic, lipsiţi de voinţă proprie şi de capacitate de analiză, politicienii nu pot decât să mimeze decizia. Iar "pieţele", de la care se spera reechilibrarea, au devenit prizoniere ale speculatorilor şi nu pot asuma niciun fel de rol politic.

În aceste condiţii este vitală găsirea unui alt mecanism care să compenseze indecizia politicienilor. Un asemenea instrument ar putea fi reprezentat de un fel de cont de substituţie de tipul celui care func­ţionea­ză la FMI. Căci dacă după prăbuşirea, în 1971, a sistemului inaugurat la Bretton Woods, FMI a dispus totuşi de un mecanism care să reglementeze o eventuală criză a datoriei suverane a unor state, precum şi procedurile de declarare a "falimentului", ceea ce a asigurat stabilitatea economică mondială, astăzi absenţa unor mecanisme asemănătoare pentru reglarea situaţiilor de criză din zona euro a făcut ca un caz până la urmă marginal, precum cel al Greciei, să nu poată fi rezolvat. Un astfel de cont de substituţie ar oferi statelor cu excedent bugetar posibilitatea să-şi diversifice rezervele prin depunerea lor într-un astfel de fond, în schimbul obţinerii unor echivalenţi ai Drepturilor Speciale de Tragere de la FMI. Avantajul ar fi acela că s-ar putea permite o diversificare a re