Poetul mureşean Mircea Dorin Istrate şi-a lansat vineri, 18 noiembrie 2011, cel de-al cincilea volum de poezie. Intitulat ”Însfinţească-mi-i ţărâna – Poezie patriotică” şi apărut la Editura Nico din Târgu-Mureş, volumul reprezintă – aşa cum dealtfel au remarcat şi vorbitorii – un ”demers deopotrivă original, curajos şi responsabil.” Manifestarea a fost găzduită de Centrul de dezbateri ”Emil A. Dandea” din Târgu-Mureş, amfitrion generos şi cald fiind profesorul Dimitrie Poptămaş. Este un fapt de cultură cu totul remarcabil şi numai dacă avem în vedere că Mircea Dorin Istrate a debutat în poezie relativ târziu, după 60 de ani. Dincolo de prolificitatea cu care publică volum după volum, dar mai ales recunoaşterea de care se bucură pe plan local şi naţional prin premiile pe care le-a obţinut în ultimii patru ani. Sunt, o dată în plus, o confirmare a faptului că poezia izvorâtă dintr-un incontestabil talent nu are vârstă.

Cuvântul ca armă a minimei rezistenţe

Aşa cum spuneam cu puţin timp în urmă într-un alt articol dedicat domniei sale, poetul Mircea Dorin Istrate este înzestrat cu harul cuvântului deopotrivă simţit şi rostit, în poezia sa simţindu-se accente de amar, de dor şi de revoltă. Versurile poeziilor curg firesc şi lin, armonios şi inspirat dând măsura, deopotrivă a sentimentelor care-l animă pe poet, dar şi a talentului său de excepţie. În acelaşi timp, prin poezia căreia îi dă expresie, poetul îşi asumă un destin. Scrie şi publică poezie patriotică într-o vreme în care un asemenea gen de poezie nu mai este agreată. Într-o vreme în care, asemenea poezii îşi găsesc locul din ce în ce mai greu – dar inexplicabil – în publicistica contemporană. Este probabil (încă) un aspect, poate unul minor şi care trece neobservat, al preţului pe care trebuie să-l plătim ca naţiune, ce trebuie să renunţe treptat la mândrie şi istorie naţională, la atribu