Mitraliera-n dinţi şi benzile de alimentare din cap până-n picioare. Aşa te duci spre fereastră. Una mai mare, dar nu cât să te cuprindă. Acolo poţi. În oglindă, ar fi prea riscant. Oglinzile au obiceiuri proaste. Să reflecte ochii plini de priviri. Şi tu, magistral blindat, nu te-ai putea abţine să nu-ncepi măcelul. Lasă, nu e mare lucru. Sticla simplă o să-ţi arate numai dezacordul. Falsezi. Din toţi porii. Mai taci!
Tu chiar n-ai obosit să-ţi ceri explicaţii pentru fiecare respiraţie? Nici să torni în lingouri chirpici? Hai, aşază-te. Nu pe scaun, că te-ndoi, nici în pat, că te lichefiezi. Ştiu că-ţi trebuie curaj să te întinzi pe jos, dar prinde-ţi gleznele-ntre ele şi strânge-ţi carnea-n pumni. Miră-te că nu te doare. Ar trebui. Şi doar ţi-am spus că suni fals, ce dracu! De ce nu mă crezi? Aşa, găseşte-ţi locul pe podea. Nu e tare, nu e rece? Hai, nu te opri acum. Nu mori din asta. Păi, nu e nici tare şi nici rece fiindcă podeaua nici nu visează să te concureze. Ia, pune-ţi mâna-n gât şi smulge nodul. Of, nu aşa, că nu e cravată. Am greşit şi eu, iar tu, de frică, nu mai pricepi nimic. Bagi mâna drept prin gât. Nu cu milă. Care milă? Nici cu furie. De nimic nu eşti în stare! Cu credinţă. Nu gândi! Te pierzi. Cu credinţa c-ai să-l smulgi. Ce faci? Pipăi nodul? Te-ai tâmpit? Aruncă-l! Te las acum, Pilat, să te speli pe mâini. Dar nu face din asta un tabiet, te rog.
Până la urmă, nu e decât o problemă de gravitaţie. Şi, în consecinţă, de orgoliu. Entropia mutilează. Ştii asta. Îmi arăţi că ţi-a intrat ceva în ochi? Când o să te-nveţi că poţi să-mi spui direct că te doare? Pe mine mă poţi prosti, nu face nimic, înţeleg, dar pe tine e prea riscant. Nu-mi cere îndurare. N-am. Pe-aia dă-ţi-o tu, că de la tine o aştepţi. A mea te-ar alina o vreme şi-apoi ai pleca iar în pribegia aia autofagă. Nu mă sperie prostia ta, doar ne cunoaştem, însă de data asta n
