Capodoperã a literaturii orientului antic şi nu numai, Epopeea lui Ghilgameş, povestea regelui sumerian al Urukului, prototip al rãzboinicului-erou, este probabil primul epos al omenirii. Prin bogãţia liricã, intensitatea trãirilor şi problematica existenţialã, epopeea depãşeşte cu mult cadrul unei legende eroice, aducând în discuţie teme precum cãutarea nemuririi şi dezlegarea tainelor lumii de dincolo.
Titlul iniţial al operei însemna "acela care a zãrit prãpastia" (Sha naqba imuru) sau "acela care a învins toţi regii" (Shutur eli sharri). Cea mai cuprinzãtoare versiune a eposului are în componenţã 12 tãbliţe de lut pãstrate în faimoasa bibliotecã a regelui asirian Assurbanipal, la Ninive.
Materialul de scris permite o datare între secolele XXIV-XVIII a.Hr. Primele tablete ale eposului au fost descoperite de Hormuzd Rassam în 1853, traducerea o realizeazã în 1872 George Smith, care se ocupã de fragmentul despre potop care este acum ultimul capitol. Textul a trebuit sã fie reconstruit pe baza diverselor fragmente, unele lacunare, operaţie îngreunatã si de limbile diverse (babilonianã, akkadianã, hurritã, hittitã) folosite.
S.N. Kramer, sumerolog din Philadelphia, organizeazã scrierile mitologice sumeriene într-o formã coerentã. Odatã cu noua ediţie din 2003, orientalistul londonez Andrew George oferã o abordare criticã a textului. Din peste 100 de texte, care au fost între timp traduse din nou, a rezultat o nouã valorificare a istoriei transmise. În plus, asirologul Stefan Maul publicã în 2008 o traducere poeticã revizuitã, care cuprinde completãri şi reinterpretãri ale textului.
Origini ale eposului se regãsesc în mai multe oraşe mesopotamiene, din vremea sumerienilor fiind cunoscute mai multe cicluri în cuneiforme: Bilgameş/Bilga, Ghilgameş şi Agga din Kiş, Ghilgameş şi Huwawa, Ghilgameş şi taurul ceresc, Ghilgameş, Enkidu şi infernul, moar
