Dupa Consiliul European din 26-27 octombrie, uraganul crizei de deasupra Europei a inceput sa se invarta cu o viteza ametitoare.
Evenimente semnificative au avut loc aproape zilnic. Echipe guvernamentale conduse de "tehnocrati" nealesi la urne, proveniti din mediul finantelor internationale, au ajuns la putere in Grecia si Italia. Chiar si asa, "pietele" si investitorii nu par a-si fi recapatat increderea, iar declaratiile oficiale privind riscul unui dezastru se acumuleaza amenintator.
La inceput a fost Grecia. Incercarea tardiva si inutila a fostului premier Papandreou de a organiza un referendum asupra deciziilor Consiliului European din 26-27 octombrie a prilejuit, la Bruxelles, cateva declaratii extrem de instructive. Sub stres, capacitatea oamenilor de a disimula adevarul si de a-si ascunde personalitatea scad dramatic. Fapt adevarat si pentru politicieni si institutii.
Stresati de idea nastrusnica a lui Papandreou de a supune verdictului popular deciziile "Olimpului" european, oficialii de la Bruxelles au inceput sa vorbeasca. Purtatorul de cuvant al Comisiei Europene a declarat ca "iesirea unei tari din zona euro ar putea insemna si iesirea ei din Uniunea Europeana".
Pentru Papandreou, aceasta a avut efectul unui upercut la ficat: KO politic. Ce politician grec si-ar fi putut asuma rolul de "terminator" al destinului european al Greciei? Revenirile ulterioare ale aceluiasi purtator de cuvant, mult mai sobre si pline de referiri "tehnice" la Tratatul UE, nu au facut decat sa confirme faptul ca a fost vorba de o amenintare directa.
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a declarat, tot atunci, ca "pana la urma, toate statele membre UE vor trebui sa adopte moneda euro". Vor "trebui" sa faca asta pentru ca asa o "cere" Tratatul UE.
Memorabila replica a lui Voda Lapusneanu - "dac
