Adeseori sistemul medical din România este sinonim cu mita, corupţia şi moartea pe un pat mizer de spital. Însă sunt medici pentru care jurământul depus este mai presus ca viaţa însăşi. Astăzi vă vom spune povestea impresionantă a unui medic prea mare pentru felul în care lumea a trecut peste dispariţia sa.
Viaţa lui a fost o mărturie vie a dedicării şi a unei colaborări supranaturale cu Dumnezeu. Doctorul Alexandru Pesamosca, supranumit şi "Îngerul Copiilor", şi-a trăit viaţa exemplar, ca un adevărat trimis al cerului, pe pământ.
A salvat de la moarte sau din chinuri zeci de mii de suflete inocente de copii. "Am iubit mult copiii, toată viaţa m-a urmărit zâmbetul lor de dinaintea unei operaţii. Zâmbeau într-un fel pe care mi-e greu să-l descriu. Cam toţi aveau aceeaşi reacţie. Zâmbeau cu lacrimi în ochi. Spaimă, durere, resemnare, speranţă. Şi milă, cu zâmbetul ală îmi cereau toată mila din lume. Cum să nu te tulbure imaginea asta? Şi totuşi, n-aveam voie să greşesc, eram obligat să ignor orice emoţie”, spunea profesorul Alexandru Pesamosca.
Şi-a trăit viaţa într-o modestie ieşită din comun. "Casa" lui era o cameră de spital, în care abia puteai intra din cauza mormanelor uriaşe de cărţi care erau înşirate peste tot, nu avea duş în cameră şi nici cele mai mici condiţii, însă pentru el nu a contat asta. Stau mărturie miile de poveşti spuse de părinţii copiilor pe care medicul i-a salvat. Din recunoştinţă aceştia doreau să îl recompenseze cu ceva bani, însă medicul fugea de ei pe holurile spitalului.
A fost o persoană care a înotat împotriva valului. Au fost colegi de-ai săi pentru care Alexandru Pesamonsca a fost un ghimpe în coastă, însă el nu i-a luat în seamă. Ştia care era menirea lui, ştia că la sfârşitul unei zile trebuia să fie împăcat cu sine şi cu Dumnezeu pentru a mai putea continua.
