Protestele obişnuite din Piaţa Tahrir s-au transformat duminică şi luni într-o baie de sânge, după ce armata a încercat să alunge mulţimea adunată în locul simbol al revoluţiei. În noua ediţie FP România, un manager român din Cairo povesteşte cum arată Egiptul post-Mubarak: fiecare se simte liber să aplice legea lui.
Articol din ediţia nr. 25 a FP România, din 14 noiembrie la toate chioşcurile. FP România: Cum arată Egiptul post-Mubarak? Ce s-a schimbat vizibil?
Ciprian Răglean: La opt luni de la înlăturarea lui Mubarak de la putere optimismul egiptenilor începe să pălească. Imediat după revoluţie toţi egiptenii erau foarte optimişti. Sperau în creşterea imediată a salariilor (la nivelul celor din Europa occidentală), libertate de exprimare, îmbunătăţirea sistemului de învăţământ, mai multe locuri de muncă şi multe altele. Schimbările mult aşteptate s-au dovedit însă minore – cel puţin până acum. Guvernul interimar a luat o serie de măsuri în vederea asigurării creşterilor salariale în anumite instituţii. Totuşi, departe de ceea ce aşteptau egiptenii.
În ceea ce priveşte libertatea, aceasta s-a transformat pentru parte din egipteni fie în libertinaj, fie în anarhie. Într-adevăr, şoferii egipteni, de exemplu, sunt acum cum nu se poate mai liberi. Nu mai respectă aproape nicio regulă de circulaţie. Şi asta se întâmplă în condiţiile în care oricum, şofatul în Cairo era o aventură inclusiv înainte de căderea regimului Mubarak. Diferenţa este că acum poliţia nu mai are aproape nicio autoritate. Implicarea ei în încercarea de a împiedica mişcările stradale din ianuarie şi februarie au discreditat-o. Asta afectează nu numai circulaţia, ci şi siguranţa de zi cu zi a cetăţenilor. Nu sunt puţine cazurile în care poliţiştii asistă cu pasivitate la scene violente ce au loc în centrul oraşului. Unii dintre egipteni reacţionează încercând să umple golul lăsat de
