Un prim element fundamental în cadrul procedurii de substituire a societăţii câştigătoare a licitaţiei este dacă această operaţiune este permisă. Deosebit de important este mai apoi dacă desfăşurarea activităţii este realizată printr-o persoană juridică distinctă sau doar prin intermediul unei entităţi care să asigure doar respectarea obligaţiilor fiscale determinate de desfăşurarea unor activităţi pe teritoriul României, arată fiscalitatea.ro. Fundamental, diferenţa dintre filială şi sucursală ca modalităţi de extindere a societăţii comerciale care le-a înfiinţat este că filiala este o veritabilă societate comercială ce are personalitate juridică, în timp ce sucursala nu este o persoană juridică distinctă. Desigur că deschiderea unor astfel de subunităţi în afara ţării presupune nu numai aplicarea legislaţiei din statul societăţii care le înfiinţează, dar şi conformarea la tratamentul juridic din statul de înregistrare. De regulă, în statele în care funcţionează se aplică regimul juridic al entităţii aplicabil în statul în temeiul cărora se înfiinţează.

Astfel, potrivit art. 42 din Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică. Ele vor avea regimul juridic al formei de societate în care s-au constituit. Fundamentală va fi relaţia de subordonare a filialei faţă de societatea-mamă care va deţine majoritatea participaţiilor. În acelaşi timp, fiind în fapt o persoană juridică distinctă de societatea-mamă, faţă de creditorii societăţii va fi relevant capitalul social al filialei, în timp ce sucursala, definită de art. 43 din actul normativ menţionat mai sus, ca subunitate a societăţii care a înfiinţat-o, va răspunde în limita capitalului social al societăţii-mamă. Aşadar, din perspectiva unui terţ este posibil ca sucursala să asigure o garanţie mai mare în executarea unui contract. Însă, spre deosebire