Cum poţi să iroseşti cinci miliarde de euro în zece ani şi totuşi să ţii bilanţul pe zero? „Băieţii deştepţi" au toate răspunsurile.
Hidroelectrica este una dintre primele companii ale statului care au adoptat metode de devalizare „sterilă". Chiar dacă pagubele anuale sunt, în mod constant, de ordinul sutelor de milioane de euro, compania raportează profit contabil de ordinul a câteva zeci de milioane. Acest lucru este posibil ca urmare a specificului afacerii: producţia de energie hidro este intensivă în capital, cerând o investiţie iniţială foarte mare, însă are costuri de operare foarte mici.
În mod normal, într-o astfel de afacere investitorii au răbdare uneori chiar şi zeci de ani, până când investiţia se amortizează, după care încep să beneficieze de o rentă substanţială. În cazul Hidroelectrica, investiţiile s-au amortizat, însă conducerile companiei n-au considerat de cuviinţă să le mai dea mare lucru acţionarilor - în cazul de faţă contribuabilii. În 12 ani, compania a obinut un profit net total de numai un sfert de miliard de euro, în loc de 5-6 miliarde cât ar fi fost normal. Diferenţa de bani fie a ajuns în buzunarele unor consumatori de energie privilegiaţi şi ale deja celebrilor „băieţi deştepţi", fie s-a irosit.
De fiecare dată, contribuabililor le-au fost servite pretexte. Primul pretext, acceptat la început pe fondul educaţiei financiare greşite, a fost că energia ar fi „ieftin" de produs deci este normal să fie vândută tot ieftin. Această ecuaţie nu rezolva în nici un fel problema că energia „ieftină" nu este pentru toată lumea, ci doar pentru nişte privilegiaţi, nici modul cum urmau să fie aleşi privilegiaţii.
Următorul pretext a fost că ar fi vorba de „consumatori strategici", care au nevoie de sprijin din partea statului. Respectivii consumatori sunt însă companii ca Alro şi Sidex, construite cu eforturi imense, conduse î
