- Social - nr. 894 / 21 Noiembrie, 2011 Chiar daca uneori e de-a dreptul incredibil ca un om se poate "risipi” in nenumarate ipostaze, sunt si exceptii care sa intareasca regula. Despre multiplele valente ale unui concetatean, numit simplu Ioan Astalus, se poate vorbi in diferite feluri si moduri. Ce este interesant, pana la capat, e modul de a se raporta la ceea ce face sau a facut. Spusa lui: "Nu ma voi dezice niciodata de parintii mei, de dascalii pe care i-am avut si de prieteni. Vreau sa raman vertical, precum copacii pe care-i cioplesc, chiar daca multi se mai incalzesc cu vreascurile ce mi-au parasit crengile!” A izbutit, prin daruire si munca, sa parcurga, treapta cu treapta, sinuoasele cai ale afirmarii si nu-si reproseaza decat faptul ca nu s-a nascut cu o jumatate de veac mai devreme. A cladit case si constiinte; a slefuit pietre pretioase, dar si caractere; s-a raportat la modele, dar a fost si urmat; a semanat zambete si-a devenit chiar el parte a unei lumi in care desenele satirice si caricaturile sale ne-au uimit. Poetul si scriitorul Nicolae Baciut spunea despre el: "Este un artist atat de complex si de polivalent incat as merge pana la a afirma ca daca nu-l aveam trebuia inventat.” Ioan Astalus sculpteaza de la minusculul bob de orez pana la colosale statui de peste 3 metri, a se vedea aici gigantii din Tabara Lacului, de la Fanatele Bandului, sau de peste tot din Europa; ciopleste cu o daruire rara, sub privirile admirative ale asistentei, fiind mentor generatiei tinere de artisti; picteaza si deseneaza ca si cum ar spune, pe intelesul nostru, povesti tainice; scrie cu risipa si talent, publicand peste 14 volume sau se implica, fara pretentii, in acte de caritate si ajutorare a semenilor nevoiasi. Multe altele se mai pot spune, ca si cum ai vorbi despre un personaj ce doresti sa ti-l asumi. Biografia lui este nu doar un sir de fapte memorabile,