- Cultural - nr. 894 / 21 Noiembrie, 2011 Cartile scriitorilor mureseni MIRCEA DORIN ISTRATE: "Insfinteasca-mi-i tarana” Prezentandu-i, apoi scriind despre cartea de poeme "HarDeal”, ma opream atunci la versurile "Sunt huma Ardealului meu romanesc,/ Nascut pe o vatra strabuna/ Din vrerea si-n legea ACELUI ceresc/ Ce vrut-a aici sa ma puna”, considerandu-le o adevarata profesiune de credinta a poetului Mircea Dorin Istrate, care considera Ardealul radacinilor, al continuitatii si al durabilitatii unui neam, drept "axis mundi”, axa in jurul careia, intr-un flux al memoriei, autorul isi cladeste, cu temeinicie, trairile plenare, cu talentul, cu supraplinul mijloacelor artistice folosite. Aceeasi profunda impresie a lasat-o la aparitia cartii "Urma”, un emotionant crez poetic, exceland prin imaginatia care ne introducea in atmosfera coplesitoare a unei intoarceri in timp, intr-o lume a altui sat, a altei Romanii, a altui Ardeal, cu farmecul acelei lumi duse: "Ramasa-i urma noastra, aicea asezata,/ Adanca, neclintita, de veacuri instelata”, creand acea atmosfera poetica, prevestind cuprinderea trairilor din cartea de poezie care urma, intitulata "Podul”. Aici, in Gradina Maicii Domnului, Ardealul, dar ceresc, nu-i doar "un deal si-o vale”, ci-i un "cuib de vulturi”, este "Horia tras pe roata”, este "Doina cea de jale”, "Scoala Ardeleana”, dar si "Oarba de pe Mures” si "Samanta vesnica” a existentei noastre romanesti. Ardealul acesta coboara in noi cu "intregile cohorte de sfinti”, in frunte cu ziditorii de tara, ducand "Crucea Neamului”, cei care au scris "pagina de sange”, convinsi ca "s-ar putea sa nu fim urmasii Romei, ci, dimpotriva, Roma sa fie urmasa noastra”. Dupa 1990 incoace s-a discutat si se discuta mult, pro si contra, despre poezia patriotica, nu de putine ori controversele alunecand intr-o zona de-a dreptul penibila, a absurdului deplin, sub amprenta dis