Lupta cu neputinţa de a merge sau de a vorbi trebuie să înceapă cât mai repede. Familia şi un kinetoterapeut bun îi pot reda motivaţia bolnavului şi îi pot creşte şansele de a-şi relua o serie de activităţi.

Sprijinul familiei este vital pentru o persoană care tocmai a făcut un accident vascular cerebral (AVC). Soţul, soţia sau copiii sunt cei care vor amortiza şocul resimţit de bolnav în momentul în care îşi dă seama că viaţa lui s-a schimbat radical. „Un bolnav cu AVC se transformă într-un copil răsfăţat şi trebuie să fii maleabil cu el tot timpul. Deseori, intră în stări de depresie pentru că nu mai poate socializa sau munci. Au tot felul de disconforturi pe care unii nu le pot verbaliza şi atunci trebuie să le explici că dacă fac exerciţiile date de logoped o să poată vorbi din nou", explică Ionuţ Colibăşeanu, kinetoterapeut la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti. Familia este cea care trebuie să-l încurajeze pe bolnav să se mobilizeze şi să facă toate eforturile pentru a se recupera.

Un kinetoterapeut bun este al doilea mare sprijin după un atac cerebral şi, pe lângă cunoştinţele medicale, are nevoie şi de unele ce ţin de psihologie. Exerciţiile încep în spital, după ce bolnavul este transferat din secţia de neurochirurgie în cea de recuperare. „La început sunt extrem de demoralizaţi şi neagă faptul că sunt bolnavi şi că au nevoie de exerciţii. Durerea de articulaţii în timpul exerciţiilor este foarte mare, la fel şi frustrarea. Încet-încet, rezultatele exerciţiilor încep să se vadă, iar asta îi încurajează", povesteşte kinetoterapeutul. Când ajung iar să se ridice singuri din pat, să meargă la toaletă, să se spele pe faţă sau pe mâini, să urce scările, se autostimulează şi vor să lucreze şi mai mult.

Locuinţa, adaptată în funcţie de nevoile ­bolnavului

Recuperarea care se face în cadrul spitalului după operaţie durează de regulă o lu