Deputatul Fenechiu a zugrăvit între 16.25 şi 16.59 apocalipsa transporturilor, după care, între 17.00 şi 17.57 ministrul Boagiu a dat jos tencuiala şi a pus în loc, cu slide-uri şi filmuleţe, "povestea adevărată". Pe 21 seara, a murit liniştită, într-un cadru armonios, instituţia moţiunii simple.
Pentru că moţiunea n-a vrut demisia ministrului, ci doar lămuriri, explicaţii, motivări, dar "fără speranţa unor răspunsuri satisfăcătoare" şi aşteptările iniţiatorilor s-au îndreptat doar spre "schimbarea de atitudine". Pentru că replica ministrului a fost însoţită înclusiv de mulţumiri adresate parlamentarilor pentru cooperarea în legiferare şi de apreciere la adresa "observaţiilor pertinente" din moţiune. Mai demolatoare ca ironia e doar îngropăciunea cu politeţe.
"Am rugămintea să ştim ce ne iese din gură", a zis Anca Boagiu. Lui Relu Fenechiu i-a ieşit din gură un text complezent în care apogeul indignării a fost reprezentat de pasajul cu reabilitarea gărilor, care "atinge cote inimaginabile de tupeu". Lui Ioan Oltean i-a ieşit din gură, către "simpatica opoziţie", întrebarea: "Cei care au redactat moţiunea au aterizat din Tanganyika?".
În valea dintre aceste două culmi ale dezbaterii parlamentare au rătăcit, de la tribună, nişte deputaţi semi-anonimi, plini de dureri locale: drumul Reghin -Sărăţel unde nu s-a săpat nimic sau oropsita Moldovă, care merită doar "reabilitări de categoria a treia", unde "gara din Bârlad pică pe ea" şi "Vasluiul ar trebui să fie un satelit al Iaşiului".
Când n-au avut obide, vorbitorii au căzut în transe reflexiv-biblice, ca un ales al UDMR ce a făcut trimitere la rătăcirile poporului ales, prin deşert, vreme de patruzeci de ani, moment în care a fost atenţionat, la fel de domol, de către Roberta Anastase, că i-a expirat timpul de intervenţie.
Pentru restabilirea echilibrului emoţional s-a simţit dator să inter
