Drumul de la vorbe la fapte va fi foarte lung în realizarea efectivă a celei de-a doua suspendări a pre-şedintelui Traian Băsescu. Chiar dacă în cel de-al doilea mandat Traian Băsescu s-a jucat cu declaraţiile riscante - acestea au trecut nu de puţine ori peste graniţele invizibile, dar totuşi clare, ale constituţionalităţii, iar preşedintele care are obligaţia "de a veghea la respectarea Constituţiei nu s-a sfiit să propună modificări ale Constituţiei declarate chiar de Curtea Constituţională ca neconstituţionale, ba chiar a şi bravat, încercând parcă să provoace opoziţia să înceapă procedura de suspendare - aritmetica parlamentară îi este favorabilă. Teoretic, opoziţia are nevoie doar de încă 17 voturi pentru a obţine majoritatea de 234 de voturi necesare suspendării, dar aceasta se află foarte departe de cele 322 de voturi cu care Parlamentul l-a suspendat pe Traian Băsescu în 2007. Iar climatul parlamentar nu este deloc favorabil opoziţiei. Şi cum e probabil că nu vor putea fi mobilizaţi absolut toţi parlamentarii opoziţiei, obţinerea majorităţii va fi cu atât mai dificilă cu cât vor fi necesare mai multe voturi. Şi asta nu pentru că nu ar fi destui parlamentari ai majorităţii care să fie tentaţi să voteze suspendarea, ci pentru că, aşa cum s-a întâmplat cu ocazia ultimelor moţiuni de cenzură, nu vor avea ocazia să voteze.

Încercarea de a-l suspendarea a doua oară pe Traian Băsescu era un secret a la Polichinelle: toată lumea ştia ca va veni, dar nimeni nu putea spune când se va întâmpla. Paradoxal, astăzi, când, spre deosebire de 2007, opinia publică este în foarte mare măsură favorabilă demiterii preşedintelui, nu doar că nu există o majoritate parlamentară favorabilă acestui demers, dar nici nu pare a putea fi construită. Traian Băsescu nu a aşteptat ca procedura să se declanşeze fără să-şi ia măsuri de prevedere. Nu va lăsa situaţia să-i scape din mână