„Descoperirile ştiinţei şi tehnicii mondiale au reuşit să preia o bună parte din sarcinile tradiţionale practicate de om, ajungându-se la o robotizare miraculoasă care încearcă sa marginalizeze rolul şi importanta resursei umane pe acest pământ. Trăim în mult râvnitul capitalism, machiat cu democraţie permisivă oricărui comportament de junglă, în care profitul a devenit un instinct, o obsesie imediată. Numai în 20 de ani de libertate şi am început deja să recoltăm « fructele » necomestibile pentru majoritatea consumatorilor pământeni. Ce miere veninoasă şi amară este această libertate necontrolată! Suntem cu toţii conştienţi de derapajele societăţii din cauza calităţii resurselor umane şi nu facem nimic, ba din contră o încurajăm. E necesar ca şi această resursă să fie supusă unei « încălziri globale », pentru a lua măsuri globale. Permanenta ploaie torenţială cu informaţii, viteza cu care se transformă lumea, diversitatea tentaţiilor, grijile cotidiene şi pretenţiile nelimitate ale individului sunt câteva din motivele improvizaţiilor, a superficialităţii, a drumului pe scurtătură, a investiţiilor cu profit imediat, obiectivele pe termen lung fiind din ce în ce mai rare. Resursa umană, este o investiţie pe termen lung, este un « pom », care reclamă o îngrijire continuă şi conştiincioasă deosebită, cu costuri financiare consistente, cu consum de timp şi un efort nervos, care se derulează pe 20-25 de ani până când ajunge pe rod. Generaţia mea a beneficiat de o educaţie şi o instruire împărţită între familie şi şcoală, în care democraţia şi libertatea aparţineau doar animalelor sălbatice, sancţiunile şi violenţele verbale şi fizice, fiind metode frecvent practicate în familie şi şcoală. Democraţia şi tranzacţionarea evaluărilor elevilor în şcoală trebuie să dispară cât mai repede! Dascălii trebuie să-şi recâştige drepturile şi demnitatea în faţa părinţilor şi elevi