Spania e plină de proiecte tip Don Quijote: lucrări faraonice care nu mai folosesc nimănui, dar pentru care mai are de plătit, o piaţă a muncii necompetitivă, o rată uriaşă a şomajului. Noul premier promite austeritate, dar nu şi „miracole“.
Bucuria conservatorilor lui Mariano Rajoy va fi de scurtă durată. Rezultatele alegerilor, deşi sunt cele mai bune obţinute de conservatori în ultimii 30 de ani, au fost primite cu scepticism de pieţele financiare. Imediat după numărarea voturilor, bursa din Spania a căzut cu 2,3%, iar indicii bursieri francez şi german au scăzut şi ei cu 2%, pe fondul temerilor că Spania nu va adopta suficient de repede măsuri dure de austeritate şi că nu va putea opri contagiunea. În discursul de proclamare a victoriei, viitorul premier, Mariano Rajoy, a avertizat că nu va exista vreun „miracol" în ceea ce priveşte revenirea economică a ţării.
Ieri, randamentul obligaţiunilor spaniole cu termen de zece ani a atins 6,6%, apropiindu-se periculos de nivelul de 7%, la care alte state din zona euro au fost nevoite să apeleze la împrumuturi de urgenţă. Datoria spaniolă nu este atât de mare comparativ cu cea a altor state din eurozonă, însă există consecinţe financiare şi sociale de durată după spargerea bulei imobiliare - ipoteci pe care oamenii nu le mai pot plăti băncilor, datorii mari ale companiilor. Spania are şi cea mai mare rată a şomajului din Europa (22,6%), iar economia a stagnat. Rajoy a promis că va reduce deficitul ţării sale la 4,4% până anul viitor. Ceea ce ar însemna să economisească 18 miliarde de euro.
Majoritatea absolută obţinută de conservatorii spanioli la alegerile legislative - 186 de locuri în Camera Deputaţilor (din 350) şi 136 la Senat (din 208) - îi vor permite noului premier, Mariano Rajoy, să aprobe rapid un prim pachet de măsuri de austeritate care să calmeze pieţele. Noul Guvern îşi va intra
