"Requiem. Nu ştii nimic despre mine" spune povestea a doi dansatori care se văd pentru prima dată la o audiţie dar care, treptat, vor reuşi să-şi reevalueze împreună viaţa şi arta.
Spectacolul va fi itinerant şi după Bucureşti va mai fi prezentat la Cluj, Sibiu şi Timişoara. Şi ca parteneriatul artistic româno-nipon să aibă şi o valoare practică, toate fondurile obţinute din vânzarea biletelor vor fi direcţionate către Fondul de Asistenţă pentru victimele dezastrului din Japonia, deschis de Fundaţia JTI.
Despre cum au creat acest show atât de special şi despre rolul artistului în comunitate am vorbit şi noi cu Răzvan Mazilu şi cu Motoko Hirayama, balerină şi coregraf de primă mărime care a colaborat de-a lungul timpului, printre altele, cu dansatori de la Teatrul Başoi, American Ballet Theater, San Francisco Ballet şi New National Theater din Tokyo.
În primul rând vreau să vă întreb cum aţi reuşit să creaţi acest spectacol lucrând de la distanţă?
Motoko Hirayama: Primii paşi pentru realizarea acestui proiect i-am facut prin mail. Răzvan mi-a trimis detaliile programului urmând ca o parte din spectacol să îl realizăm individual, eu în Japonia şi Răzvan în România. Trimiteam frecvent înregistrările video şi discutam pe tema lor. Acum sunt în România şi cu mult entuziasm punem la punct ultimele detalii.
Răzvan Mazilu: Chiar asta a fost provocarea şi ideea - să încercăm să comunicăm de la (foarte) mare distanţă, fără să ştim mare lucru unul despre celălalt, aproape nimic. I-am propus tema lui Motoko - doi dansatori trecuţi de 30 de ani care nu se cunosc, aflându-se în spaţiul concentraţionar al unei săli de balet, înaintea unei audiţii - şi apoi am lucrat cum a spus şi Motoko, cu mailuri, cu înregistrări video, până ce am ajuns amândoi în sala de repetiţii, faţă în faţă. Foarte important e faptul că am avut încredere unul în celălalt. Eu a
