A ajuns în curtea lui Anderlecht la 16 ani, dar, după 2002, cariera sa a luat-o în jos. Alin Stoica (32 de ani) dezminte categoric faptul că ar fi ales naţionala Belgiei, în condiţiile în care a primit cetăţenia acestei ţări în 2001, la trei ani după ce debutase pentru România. Totuşi, marea durere din sufletul mijlocaşului rămâne episodul din 2006, când a fost dat afară de Hagi de la Poli.
Unii români te pun la zid după ce ţi-ai exprimat în presa belgiană regretul că nu ai ales să joci pentru naţionala "dracilor roşii"…
E o aberaţie. Eu am vorbit cu cei din Belgia, dar singurul lucru pe care l-am spus este că mă simt mai respectat acolo decât în România. Cum să aleg eu pentru ce naţională să joc, când am debutat la prima reprezentativă în 1998? Cetăţenia belgiană am primit-o abia în 2001, aşa că cei care vorbesc ar trebui să se intereseze despre trecutul meu.
Totuşi, regreţi că ai ales să îmbraci tricoul României?
Nu, pentru că sunt român! Singurul meu regret este acela că nu am apucat să mă impun în naţională, deşi în unele momente nu am înţeles de ce nu mi se acordă mai multă încredere. În perioada mea de vârf, între 2000 şi 2001, am fost chemat la lot, dar nu jucam cât mi-aş fi dorit, deşi eram titular la Anderlecht. Pentru România jucau în acea perioadă nume mari, precum Moldovan, Gh. Popescu, Ilie sau Filipescu, dar erau titulari şi jucători de la FC Argeş... Nu le contest valoarea, dar totuşi eu evoluam în acel moment la o echipă aflată în mare formă.
Mulţi spun că te-ai născut talent şi ai murit speranţă...
Am ajuns în Belgia la 16 ani ca speranţă, dar apoi am şi confirmat. Păi, crezi că era uşor să joci titular într-o echipă care făcea legea în campionatul belgian şi care avea rezultate bune şi în Liga Campionilor? Greşeala mea a fost că m-am grăbit să semnez cu Brugge, fiindcă, în cazul în care mai aşteptam, p
