Nu mai e vremea lui Bubico sau a Domnului Goe, acum s-a instaurat în mijloacele de transport în comun dictatura coatelor în burtă şi s-a trecut în constituţie legea “fugi să ocupi un loc, altfel mori”. Regulile de călătorie cu metroul sunt afişate peste tot, nimeni nu-şi face timp să le citească, cu atât mai mult să le respecte. Lipsa de bun-simţ e în aceleaşi cote de neînchipuit şi la suprafaţă.

E abia ora 8.00 şi lumea se grăbeşte către muncă. Valuri-valuri intră în pântecul metroului şi cum simt un vuiet la ureche încep să alerge pe scări şi să-şi dea ghionturi, numai să prindă trenul care nu aşteaptă niciodată pe nimeni. Degeaba conductorul ia în primire microfonul şi anunţă neobosit “Vă rugăm permiteţi închiderea uşilor, următorul tren soseşte într-un minut”. Nimeni nu se clinteşte. Ca un marfar obosit, trenul se urneşte din staţie.

Cum să începi ziua cu o stângă în coaste

Următoarea misiune: cum să cobori în staţie când în faţa ta par să se fi lipit de pardoseală alţi călători. Nu s-ar urni nici dacă din spate cineva ar anunţa panicat: “E o bombă în metrou”. Până nu ajung la muncă, nimeni nu e dispus să se clintească. Iar când reuşeşti să ajungi la uşă, pe peron te aşteaptă o altă gaşcă nerăbdătoare să pătrundă chiar înainte ca tu să cobori. Nu-i nimic, zici mulţumesc că nu a mai fost nimeni darnic în a oferi coate. Un alt chin este pe scările rulante. Când sărmanele şine cară sute de oameni, nu mai poţi avea pretenţia să prinzi următorul tren anunţat pe ecranele din staţii. Stai cuminţel unde ai prins loc. Greşit, ţi-ar replica orice grăbit care ar doborî orice numai să se caţere în vârf, asemenea unui Constantin Lăcătuşu. E drept că atunci când se poate, e recomandat să stai pe partea dreaptă dacă staţionezi şi pe stânga urci.

Aţi mai văzut în ultimul secol vreun domn să ofere locul unei reprezentante a sexului frumos? Obiceiu