Dupa 7 ani si jumatate de guvernare socialista, spaniolii au decis sa aleaga drumul cel greu, dar si cel care pare mai scurt. La alegerile din 20 noiembrie s-a impus dorinta de a schimba daca nu directia, macar ritmul unei recuperari economice care intarzie enervant de mult sa apara.
Guvernul Zapatero a ajuns la putere in circumstante dramatice, dupa atentatele din trenurile din gara Atocha de la Madrid, unde au murit 192 de persoane - dintre care 16 erau romani - si pleaca acum in circumstante la fel de dureroase, lasand in urma peste 5 milioane de someri si o generatie de tineri fara locuri de munca si fara perspective.
Societatea spaniola a dat vina in ultimii ani pe lipsa de insipiratie a guvernului, care a preferat sa cheltuie miliarde de euro in programe de ajutorare a somerilor sau a micilor comercianti. Au fost risipite fonduri imense in Planul E care a promovat peste tot in Spania lucrari publice doar de dragul de a reduce temporar cifra somajului.
Opozitia a criticat intre timp faptul ca toate aceste programe nu sunt tratamentul adecvat pentru o criza aflata deja la metastaza.
Este nevoie insa de o separare a celor doua mandate socialiste, diferite precum noaptea de zi.
Trebuie reamintita inspiratia sau mai degraba vocatia sociala a guvernului Zapatero, care a ajuns la putere promovand drepturi si libertati sociale importante. In primul mandat, 2004 - 2008, socialistii au retras trupele din Irak, dintr-un conflict criticat de societatea spaniola, in ciuda supararii americane. Legea privind dreptul homosexualilor de a se casatori si de a adopta copii a dinamitat definitiv si relatia guvernului socialist cu biserica catolica, dar a atras un mare val de simpatie din partea societatii spaniole.
Toate aceste lucruri se petreceau insa intr-o perioada in care economia spaniola crestea intr-un ritm g
