- Comentariu - nr. 894 / 21 Noiembrie, 2011 Va mai amintiti, stimati cititori, de Coalitia marii dezamagiri? Adica, de vremea cand, cu ceva ani in urma, era semnat "Parteneriatul pentru Romania”, principalii actori ai acestuia fiind PSD si PDL? Ei bine, la acea vreme, majoritatea romanilor au jubilat, dar, mai ales, au sperat ca, in vremuri de criza, printr-o reprezentare parlamentara de peste 70 la suta, cele doua partide vor depasi (dar, mai ales, romanii de rand) efectele crizei cu mai putine sacrificii. Din pacate, optimismul de atunci s-a naruit repede, deoarece la scurt timp dupa semnarea fastuoasa a respectivului document, ni s-a demonstrat noua, tuturor, ca interesele divergente sunt mult prea puternice pentru ca cele doua mari partide sa poata convietui. Actorul principal al destramarii? Acelasi Traian Basescu, care, de la Cotroceni, punea mereu… paie pe foc, prin declaratiile sale partizane, si nu… echidistante, de presedinte al tuturor, dar nu al unui partid. Introducerea de mai sus am facut-o pentru a ilustra – chiar daca la o alta scara si din alte considerente – ca pe multi romani i-au socat (ca sa nu spunem dezamagit) ultimele evenimente politice. Concret. Acum, in 2011, PDL guverneaza intr-o perioada oribila din punct de vedere economic. Si, firesc, se erodeaza. Laolalta cu mentorul sau, dar mult mai accelerat, fiindca Traian Basescu are talentul deosebit de a convinge lumea ca el este baiat bun, dar il strica anturajul si altii-s mereu de vina. Bun! Ce face, in acelasi timp, principalul partid al unei opozitii care sta numai cu coruptia-n gura? Profita in vreun fel – vorba unui analist – de "rahatul cleios in care au intrat rivalii politici?” Aiurea! Incepe sa se autodevoreze cu o voluptate inspaimantatoare. Asa ca, brusc, conducerea lui (adica, a PSD), legitim aleasa, descopera ca Mircea Geoana e looser, ca-i lipsit de caracter si ca, asa prosta