Nu era nici Andrii Popa, nici vestitul haiduc Şapte-Cai, nici Robin Hood şi nici Zigomar, eroul celebru al lumii de celuloid de la început de veac, care a fost modelul lui Zorro de mai târziu. Era doar fiul unei ţărănci dintr-un sat de pe lângă Humuleştii lui Creangă, dar a pus ţara pe jar când s-a apucat de tâlhării la drumul mare. Îi ataca pe negustori şi pe arendaşi, îi păcălea pe jandarmi, stătea de vorbă cu prinţii, în inima codrilor, şi-şi dădea întâlnire cu ziariştii în umbra zidurilor de mănăstire. Pantelimon, banditul, a ţinut pagina ziarelor o vară şi-aproape o toamnă întreagă, până "s-a dat prins" şi-a ajuns la ocnă, pentru ani grei.

Exact acum o sută de ani, pe 21 noiembrie 1911 - şi tot într-o zi de luni -, presa românească se-ntrecea să anunţe prinderea banditului Thoader Pantelimon, de loc din Răuceştii Neamţului. Trădat de-un tovarăş, înconjurat de jandarmi, se lăsase prins în seara zilei de 19 noiembrie, în satul Plopu, din comuna Căbeşti, aflată la vremea aceea în judeţul Tutova.

Povestea banditului care a terorizat şase judeţe şi zeci de sate s-a încheiat atunci. De început a început prin vară. Mai întâi ca un simplu fapt divers. Patru bărbaţi – raşi şi frezaţi (ce mai deghizament pentru nişte ţărani bărboşi ce se aflau ei, până atunci!) - au atacat casa unui neguţător de pe lângă Hârlău. Apoi au venit veşti despre alte şi alte netrebnicii care se întâmplau, până când capul răufăcătorilor a început să aibă chip şi nume. El era "banditul Pantelimon", pentru care se mobilizau trupe de jandarmi şi se făceau potere formate din localnici, doar-doar l-or prinde, ori prin ţinutul Sucevei, ori prin cel al Neamţului, al Ieşilor, al Botşenilor, al Tutovei sau al Tecuciului. Dar, cum aveau să remarce jurnaliştii de la "Dimineaţa" (ziarul condus de Constantin Mille, avându-l ca vedetă de necontestat, la vremea aceea, pe N.D. Cocea),