În ultimii treizeci de ani sectorul industrial din Marea Britanie s-a redus cu două treimi, cel mai mare proces de dezindustrializare întâlnit în marile economii. A fost făcut în numele modernizării economice, dar ce anume l-a înlocuit?

Înainte de a se muta la Yale şi de a deveni un istoric foarte popular, în anii 1950-1960 Paul Kennedy a copilărit în regiunea Tyneside, scrie The Guardian. "Era o zonă foarte zgomotoasă şi foarte murdară", îşi aminteşte Kennedy, unde erau construite vapoare, iar tatăl şi unchii lui făceau cazane în Wallsend.

"Era o mare satisfacţie să construieşti aceste lucruri. O satisfacţie profundă în rândul tuturor celor care au contribuit prin furnizarea serviciilor, fie că era vorba de băncile locale care acordaseră credite, fie că era vorba de firmele locale de proiectare. Când un vapor era lansat la apă la Swan Hunter, toţi copiii din şcolile din zonă mergeau să vadă ceea ce taţii lor construiseră împreună, şi când priveau de peste gard, încercau să-i zărească pe unchiul Mick, unchiul Jim sau pe taţii lor, iar senzaţia aceasta de comunitate unită, productivă, era un lucru uimitor", spune Paul Kennedy.

Imensul şantier naval menţionat de Kennedy, Swan Hunter, a fost închis acum câţiva ani, lăsând în urmă suprafeţe întinse pustii şi noroioase, care încă nu au atras cumpărători. Se mai găsesc încă câteva proprietăţi industriale, dar este clar că nu există foarte multă activitate industrială.

Directorul unei fabrici, Tom Clark, spune că în afară de fabrica lor nu mai există alta pe mile întregi.

"Dacă treci de noi, nu se mai produce nimic pe mile întregi", spune el arătând malul apei.

La fabrica sa, Pearson Engineering, lucrează un tinichigiu. Billy Day. Acum în vârstă de 51 de ani, acesta a început să lucreze la fabrică la 16 ani. Fiul său, de 23 de ani, nu lucrează, deşi a încercat de foarte multe ori să