La numai o saptamana de la debarcarile din Normandia, fortele germane si cele aliate isi disputau suprematia asupra importantului oras francez Caen, intr-una din cele mai cunoscute batalii ale Frontului de Vest. Profitand de o ruptura a liniei de aparare inamice, elemente britanice ale Diviziei 7 Blindate inainteaza spre Villers-Bocage, cu intentia de a flanca armata germana prinsa in Caen.
Villers-Bocage este ocupat fara prea multa rezistenta din partea germanilor, ale caror unitati de recunoastere se retrag in graba.
Trupele britanice au parte de o primire calda din partea locuitorilor francezi si s-ar fi parut ca intrega operatiune se va desfasura fara evenimente notabile.
Dupa ce pozitia lor este intarita in oras, este trimisa o coloana blindata spre culmea ce domina regiunea, Punctul 213, care oferea un avantaj tactic important detinatorului.
La nici doua sute de metri, ascunsa in desisul gros, se afla o companie de tancuri condusa de nimeni altul decat Michael Wittmann. Desi soldatii britanici inca nu auzisera de acesta, numele sau era binecunoscut tanchistilor sovietici.
Membru al Waffen Schutzstaffel, gruparea militara de elita a Germaniei Naziste, acesta luptase in toate colturile continentului european, incepand cu teatrul polonez, continuand cu cel francez si grec, apoi cel sovietic.
Vanatorul singuratic al Frontului de Est
Pe acesta din urma el si-a consolidat reputatia de excelent comandant de tanc, dovedindu-se un luptator individualist deosebit si unde a devenit cunoscut drept "Baronul Negru".
Datorita numarului mic de blindate atribuit unui front extrem de larg, comandantii erau fortati deseori in misiuni solitare, extrem de periculoase, dar care se mulau foarte bine pe caracterul lui Wittmann.
Intr-una din ele, la inceputul operatiunii Barbaross