Duelul local din Gruia a demonstrat că nu cîștigă cine joacă mai mult, cîștigă cine joacă mai bine. Deși U a avut o posesie a balonului de 57 la sută, CFR a învins grație unui stil mai realist, mai eficient. Nu neapărat mai simplu, dar mai direct, mai agresiv în sensul frumos al cuvîntului. Pe scurt, mai pragmatic. Consecință a lui, victoria gazdelor nu poate fi pusă la îndoială. Deloc, sub nici o formă.

Într-un fel, în derby-ul de pe Someș s-a petrecut ce era de bănuit: fiecare dintre combatante a evoluat conform unui scenariu previzibil. CFR a lovit de cîte ori i s-a ivit prilejul, în vreme ce U a pasat abundent, numai că fără efect. Probă că nici măcar unicul gol al “studenților” nu s-a marcat la capătul unei faze lucrate, ci urmare a gafei copilărești comise de Beto. Trupei lui Ionuț Badea nu i-a lipsit determinarea. I-a lipsit însă clasa, mai exact o linie de atac capabilă să exploateze, precum cea a lui Jorge Costa, orice slăbiciune a adversarului. Adevărat e că misiunea acestora a fost înlesnită și de prestația dezamăgitoare a “centralilor” Abrudan și Szukala, cu precădere a ultimului, coautor la golul de 1-3 prin care Kapetanos a închis meciul. Observația nu scade însă din meritele lui Weldon ori Sougou, senegalezul fiind unanim considerat MVP-ul partidei, primul foarte puternic, un buldozer, iar celălalt foarte abil, un virtuos. Pe lîngă iscusința atacanților, CFR a beneficiat și de o apărare, dirijată de Cadu, mult mai atentă, mult mai precisă.

Greu de spus dacă Sougou e mai înzestrat sau nu decît Ad. Cristea. Unii zic că da, alții zic că nu, talentul nu-i ușor de cîntărit. Comparativ cu alte întîlniri, “Prințul” a jucat contra CFR-ului cu o ambiție și chiar cu o viteză în plus, dar impresia generală e că tot a rămas dator. Deoarece, părere mai largă, el intră în categoria restrînsă a fotbaliștilor care, dăruiți de la natură, ar trebui să cîș