Cei trei corifei ai USL - Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin - au anunţat ieri că hotărârea de a-l înlătura înainte de epuizarea mandatului pe Traian Băsescu s-a luat, juriştii uniunii au recomandat- o, aşa că se trece la construirea eşafodului constituţional pentru suspendarea şi apoi demiterea prezidentului. Subiectul va înfierbânta şi mai mult cazanul politic. Demersul USL e socotit de unii drept o acţiune oportună, alte păreri taxându- l drept o aventură. Totul depinde de modul în care vor reacţiona, individual, la vot, parlamentarii majorităţii.

Dacă votul ar fi nominal, la vedere, Opoziţia ar putea avea oarece şanse. Nu e indiferent multor senatori şi deputaţi, doritori de un nou mandat, felul în care vor fi percepuţi de posibilii lor alegători: ca sprijinitori până în pânzele albe ai unui om care ignoră adesea brutal regulile democraţiei şi care e artizanul politicii de sufocare socială sau vor fi iertaţi că, după ce l-au sprijinit slugarnici, le-a venit mintea (şi instinctul de conservare) la cap? Cum însă votul în plen - dacă se va ajunge acolo, pentru că, având majoritatea şi în birourile permanente, Puterea va încerca să blocheze cererea de suspendare - va fi secret, USL nu prea are sorţi de izbândă. Cu totul alta ar fi situaţia dacă Băsescu ar fi suspendat de plenul Camerelor şi s-ar ajunge la referendumul pentru demitere. Dată fiind catastrofala sa percepţie publică, abia de mai are vreo 12-13 % credibilitate, ar putea de pe acum să-şi strângă lucrurile de la Cotroceni. Rămas fără propteaua sa, Cabinetul Boc, incapabil şi minat de corupţie, n-ar mai avea nici el zile multe. Rămâne de văzut cât de solidă e strategia USL. Comparaţiile cu eşecul tentativei de suspendare din 2007 sunt anapoda. Altul era palierul pe care dansa Băsescu, altele erau starea economiei şi standardele de viaţă ale populaţiei, şi cu totul şi cu totul alta-i