Proiectul şi-a propus o abordare critică a discursului istoriografiei privitoare la oraşul medieval din spaţiul românesc. A urmărit, ca dimensiune europeană, şi o cercetare comparată a tipului de discurs promovat atât în istoriografia româ­nească, cât şi în istoriografiile din ţările din fostul bloc sovietic. O astfel de cercetare nu mai fusese întreprinsă până în prezent, cum, de altfel, puţine sunt analizele istoriografice contemporane de valoare care vizează vasta producţie istoriografică românească, în special pentru secolul XX. Accentul în proiect a căzut pe discutarea tipului de discurs promovat într-o parte a literaturii istorice în ultimele două secole, dar şi pe modul în care s-a încercat, în special în perioada comunistă - dar cu reflexe şi după 1989 -, formarea unei identităţi urbane cu baze mai puţin ştiinţifice şi mai mult ideologice. Am adăugat, nu întâmplător, formula de la burgul saxon la târgul de vale românesc. Burgul saxon şi târgul de vale trimit spre două mari curente de interpretare ce caracterizează istoriografia privitoare la oraşe, curente care au marcat şi divizat opiniile istoricilor.

Cercetarea noastră a debutat cu o scurtă incursiune în cronicile târzii, pentru a evidenţia perspectiva cărturarilor perioadei premoderne faţă de oraşe. Am luat în discuţie scrierile secolului al XVIII-lea, pentru că acum se observă semnele începerii rupturii faţă de tradiţia cronicărească. Faţă de Ioan Neculce, care este încă tributar naraţiei cronicăreşti şi pomeneşte oraşele doar în contextul evenimentelor pe care le descrie, un adevărat deschizător de drumuri în ceea ce priveşte cercetarea oraşelor rămâne Dimitrie Cantemir, cu a sa Descriere a Moldovei. Informaţiile pe care Cantemir ni le transmite au o perspectivă enciclopedică, fiind preţioase nu numai dacă le privim ca izvor istoric, ci şi din punct de vedere istoriografic. O bună parte dint