La începutul secolului trecut existau nu mai puţin de 23 de monarhii europene, cărora li se adăugau Irlanda şi Malta, aflate încă la acea dată sub tutela Marii Britanii.
O sută de ani mai târziu, în Europa au mai rămas doar şapte regate. Este vorba de Belgia, Danemarca, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia şi Marea Britanie. Dar ce s-a întâmplat cu celelalte?
Cele mai multe monarhii europene au fost abolite în timpul celor două războaie mondiale. În urma primei conflagraţii, au dispărut cele mai mari imperii europene din acea perioadă. Este vorba de cel ţarist, de cel austro-ungar şi de cel otoman.
Regatele Serbiei şi Muntenegrului au fuzionat tot în acea perioadă şi au creat Regatul Iugoslaviei, care a dispărut în 1945, după preluarea puterii de către comunişti. După al doilea război mondial au fost abolite, printre altele, şi monarhiile din România, Bulgaria, Italia sau Islanda. Cu câţiva ani înainte fusese abolită şi monarhia spaniolă, ca urmare a războiului civil care l-a adus la putere pe generalul Franco. Monarhia a fost restaurată abia în 1975, odată cu moartea dictatorului, tronul fiind preluat de actualul rege, Juan Carlos. O situaţie zbuciumată s-a înregistrat şi în Grecia, monarhia fiind abolită şi restaurată de mai multe ori pe parcursul secolului trecut. Ultimul rege elen, Constantin al II-lea, a fost exilat în urma loviturii de stat din 1967, republica fiind proclamată şase ani mai târziu.
În ceea ce priveşte regatele actuale, toate sunt organizate ca monarhii constituţionale, care cuprind parlamente democratice, în care suveranul nu are decât puteri limitate sau doar obligaţii ceremoniale. Responsabilităţile efective de conducere a ţării revin primului ministru, care este şeful guvernului. În Olanda, Danemarca şi Belgia monarhul numeşte în mod formal un reprezentant pentru a prezida formarea unui nou guvern, iar în Norvegia rege
