Filmul Adio, tovarăşi! prezintă, într-un mod agreabil şi accesibil spectatorilor de orice vârstă, mai ales celor tineri, evenimente, trăiri individuale, impresii, mărturii ale celor care au trăit acea epocă şi pe care şi-o amintesc, unii dintre ei cu nostalgie, şi în ziua de azi.
„Înaintea noastră stă Germania, în noi mărşăluieşte Germania, în urma noastră vine Germania“, sunau pateticele cuvinte rostite de Hitler, care aveau să prefaţeze al doilea război mondial şi Holocaustul evreilor. Simţind cum Germania tropăie în sângele lui, Hitler nu
şi-a ascuns intenţiile şi a cucerit, „blitzschnell“, Europa de Vest, recunoscând că vrea s-o cucerească. Dar nu s-a mulţumit cu atât. Încrezător şi lacom, s-a gândit să înghită, cu soviete cu tot, şi marele urs de la Răsărit. Doar că dumicatul s-a dovedit a fi unul letal. Marele Război pentru Apărarea Patriei, dus de Uniunea Sovietică şi dincolo de graniţele ei, a făcut din Iosif Vissarionovici Stalin, care nu s-a lăsat până nu a călcat pe cadavrul Germaniei, un erou şi i-a conferit acestuia un statut politic de excepţie pentru ani buni care au urmat.
Dacă pe Hitler l-au învins aliaţii, pe Stalin nu l-a mai învins nimeni. După ce a eliberat Europa de Est de sub jugul fascist, pentru a cărui expansiune pusese, în 1940, în mod decisiv umărul, Stalin a refuzat să mai plece din ţările eliberate. Aşa că şi-a făcut de cap, instaurând, cu forţa, guverne comuniste prosovietice şi decimând, prin mandatari zeloşi, în numele internaţionalismului proletar, elite intelectuale, politice şi sociale, adversari reali sau închipuiţi, ocazionali sau tradiţionali. Estonia, Lituania, Letonia, ocupate ca urmare a pactului de neagresiune Ribbentrop-Molotov, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia au cunoscut ravagiile libertăţii aduse de poporul rus, încă de la primele acţiuni militare. Jaful, violul şi distrugerile erau pe ord
