Der Spiegel, Hamburg: Germania se vinde în criză ca fiind un refugiu al stabilităţii – iar pieţele financiare chiar cred asta. Dar în realitate nu o duce cu mult mai bine decât celelalte ţări. Acest rol de şef milităros care dă directive este arogant şi periculos.
Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Investitorii financiari şi politicienii germani n-au de fapt multe lucruri în comun: în mod normal primii nu înţeleg de ce ceilalţi au nevoie de aşa de mult timp pentru a aplica hotărârile unor summituri de criză. Invers, politicienii îi folosesc pe investitori ca ţapi ispăşitori favoriţi, atunci când vine vorba despre cine a declanşat criza.
Există însă un punct asupra căruia ambele părţi sunt foarte de acord: percepţia lor legată de politica financiară germană. Ea trece drept solidă şi drept un model pentru toate ţările sud-europene împovărate de datorii. Chiar dacă lucrurile stau altfel, de această certitudine nu se atinge nimeni.
Astfel că şeful fracţiunii CDU din Bundestag, Volker Kauder, a putut să se laude recent la ultimul congres al CDU că “în Europa se vorbeşte germană acum”. Cu această bravură şovină el a rezumat destul de bine politica cancelarului său. De la izbucnirea crizei euro, la începutul lui 2010, mantra Angelei Merkel este: dacă toţi ar economisi atât de mult ca germanii, n-ar mai exista probleme.
Germania nu este modelul econom care se pretinde a fi
Ceva nu-i poate fi însă luat lui Merkel: ea a fost în mod evident foarte convingătoare. În orice caz, investitorii de pe pieţele financiare par s-o creadă pe cancelară. În timp ce ei cer tuturor celorlalte ţări din zona euro dobânzi tot mai mari la cumpărarea de obligaţiuni de stat, ministrului de finanţe german îi lasă banii lor aproape la tarif zero.
De ce se întâmplă aşa nu poate fi explicat prin argumente raţionale. Cine s
