În spaţiul public este luată în discuţie, din ce în ce mai des, posibilitatea ca Grecia să renunţe la euro şi să treacă înapoi la moneda ei naţională, drahma. Această variantă ar fi echivalentă, însă, cu un dezastru, se arată într-o analiză publicată de eKathimerini. Tasos Kalandrakis, asistent universitar la Univeristatea Rochester, catedra de ştiinţe politice şi economice, aduce mai multe argumente în acest sens.

În primul rând, modificarea cursului de schimb nu va aduce, în sine, un plus de competitivitate pe termen lung economiei elene. Timp de decenii, Grecia a fost campioană în ceea ce priveşte devalorizarea monedei cu beneficii minime. Competitivitatea este un element structural al economiilor naţionale şi, în Grecia, este nevoie de schimbări, multe dintre ele nepopulare, indiferent dacă moneda se numeşte euro sau drahma.

Având în vedere tendinţele actuale ale politicilor elene, o revenire la drahmă vor face ca soluţia mai facilă a devalorizării să fie preferată în defavoarea reformelor structurale care ar genera competitivitatea. Iar instabilitatea monetară pe care o va aduce adoptarea drahmei nu va face decât să reducă, de fapt, competitivitatea. Companiile vor trebui să plătească pentru asigurarea împotriva riscului valutar, iar ţara va fi vulnerabilă la schimbările bruşte ale mediului comercial, cum ar fi preţul petrolului.

Noua drahmă s-ar confrunta cu un risc mult mai mare ca fondurile speculative internaţionale să profite de devalorizare decât în cazul vechii drahme. Atacurile acestora s-au înmulţit în ultimii ani raportat la dimensiunea economiei Greciei.

Grecii pot creşte şi în zona euro

Totodată, este o greşeală să se sugereze că economia locală nu va fi capabilă să crească în interiorul zonei euro. Atunci când incertitudinea din pieţe se va risipi şi reformele structurale necesare vor fi con