Steve Jobs n-a inventat lucruri, ci a îmbunătăţit unele existente deja. Cu toate astea, au existat voci, nu puţine, care l-au plasat alături de Benjamin Franklin şi Thomas Edison după ce a murit. Este considerat un etalon al creativităţii şi inovaţiei, în vreme ce Stephen Wozniak, adevăratul creator al primului computer Apple, este cvasi-necunoscut în afara Statelor Unite.
Mark Zuckerberg, fondatorul Facebook, a preluat conceptul de reţea de socializare de la fraţii Winklevoss, colegi de-ai săi de la Harvard. L-a rafinat şi ni l-a oferit cadou, ca să le putem spune prietenilor că am alergat şi astăzi în parcul unde facem jogging de trei ani de zile sau că bebeluşii noştri au colici. Fraţii Winklevoss l-au dat în judecată, însă s-a înţeles cu ei, pentru o sumă cu multe zerouri, iar acum este unul dintre cei mai respectaţi antreprenori online şi valorează peste 13 miliarde de dolari.
De la originalitatea imitaţiilor la imitaţiile originale
Sunt oare Jobs şi Zuckerberg mai puţin vrednici de admiraţia noastră pentru că nu au inventat, ci doar au îmbunătăţit? Răspunsul, răspicat, este “nu”. Perfecţionarea unei concept este la fel de importantă ca însuşi conceptul în formă frustă. Omenirea a trecut de la originalitatea apărută prin imitaţie, de la începuturile culturii, la imitaţiile originale din zilele noastre.
Născoceşte un lucru despre care crezi că este inovator şi o să ai aproape sigur surpriza că cineva ţi-a luat-o înainte. Într-o epocă suprasaturată cu informaţii, totul s-a creat şi s-a scris deja. Nu putem reinventa roata. Drept urmare, îmbunătăţirile sunt nu doar legitime, ci reprezintă singura cale prin care actele creative pot fi perpetuate. Nu poţi trece direct de la televizoarele cu lămpi la cele LED, printr-un mare salt. Este nevoie de paşi mici, intermediari.
În publicitate, situaţia e în mare măsură aceeaşi ca în tehnologie ş
