Sunt multi ani de atunci insa imi amintesc cand am fost abordat prima data direct cu replica: "pentru salariul complet pe cartea de munca, eu trebuie sa platesc de fapt de doua ori si jumatate banii astia!". Il banuiam pe respectivul angajator ca ma abureste in stilul plangacios-smecheros al patronilor bastinasi, insa replica a revenit si in alte discutii, fie cu alti angajatori, fie cu amici confruntati cu situatii similare.
Nefiind contabil, in tot acest folclor fiscal sumele variau mereu intre "de doua ori" si "de doua ori si jumatate" drept suma totala platita de un angajator ca si cheltuieli aferente acelui loc de munca. Confuzia e generata de subterfugiul legiferat de clasa noastra conducatoare care a impartit aceste taxe intre angajat si angajator, ca sa dea bine la popor dar si la indicatorii preluati in rapoartele de tara. Iar pentru ca lacomia de taxe pe munca n-a fost suficienta s-au mai adaugat tot felul de alte mici comisioane care sa mai fure firimituri de pe masa fiecarui salariat roman.
Artificiul derutant al acestor taxe ascunse pe munca a functionat oarecum, dar si asa, tot a venit stirea cu raportul unuia din acei "za big four" care plaseaza Romania pe locul patru "in privinta taxelor pe munca percepute, in valoare totala de 43,7% din salariul brut", inaintea noastra fiind doar Franta, Belgia si Grecia. Cu aceasta ocazie, bat si eu dezamagit obrazul autorilor-consultanti, ca nu si-au calificat procentul cu un asterisc lamuritor, lasandu-ma victima a smecheriei fiscale din Romania.
Suntem primii din lume la taxele pe munca!
Din ce inteleg procentul real e undeva putin peste 60% adica fix locul intai in lume inaintea Frantei. Cum ziceam, nu sunt contabil, dar o cautare rapida pe net vine cu detalierea cifrelor. Intre rezultate apare imediat si confirmarea frustrarii antreprenoriale, citez:
Practic, ca
