L-am invocat prima oară la începutul lui februarie, cu vreo zece zile înainte de demisia preşedintelui Mubarak. Cel mai notoriu teolog sunnit al tuturor timpurilor, Şeicul Yusuf Al-Qaradawiy tuna din exil, de la Doha. Dacă Fraţii Musulmani erau - remarcam atunci - neaşteptat de reţinuţi, ideologul lor temperamental se dezlănţuise, cerând imperativ preşedintelui "surd şi orb", ba chiar "prostănac", să-şi ia lumea-n cap. Exilat in Qatar din 1963, după ce cunoscuse bine temutele puşcării egiptene (o dată sub împăratul Faruk, de mai multe ori sub preşedintele Nasser), a revenit la Cairo pe valul victoriei.
Predica lui din 17 februarie, în faţa unei mări de oameni, în Piaţa Tahrir, l-a arătat în toată strălucirea charismei lui. I-a felicitat pe musulmani, dar şi pe creştinii copţi, s-a aripat, dar bătrânul teolog de 85 de ani nu şi-a pierdut luciditatea - cum vom vedea - în mijlocul euforiei generale. Cel pe care, în 2008, Foreign Policy îl aşeza pe locul trei într-un top 20 al celor mai cunoscuţi intelectuali din lume, e un personaj contradictoriu, dar foarte influent. Explicaţia imensei sale notorietăţi e, fără îndoială, multi-mediatizarea. Emisiunea lui, "Al-Shariaa wa Al-Haya" (Legea şi Viaţa), de la Al-Jazeera face ratinguri imense în toată lumea islamică. Şeicul a fost între pionierii internetului, are cont pe facebook, cetuieşte cu credincioşii despre orice, de la problemele globale ale omenirii la cele mai... sordide subiecte. "Teologul Terorii" - (cum l-au poreclit evreii din pricina antisemitismului său neobosit, uneori feroce, care vine din susţinerea necondiţionată a palestinienilor) - e fan fatwa. Nu trece o lună să nu emită câte una. Are păreri despre tot şi se ceartă cu toată lumea. E un amestec de Madam Tatoiu cu Ayatollahul Khomeini. A atacat-o până şi pe Hala Misrati. Cine e doamna? O figură semi-sinistră. Pe vremea cînd Gaddafi se agăţa de Put