Săptămâna trecută a avut loc cea mai aşezată dezbatere despre Aeroport, la care au participat reprezentanţii celor mai importante companii din Bihor şi câţiva politicieni (au lipsit PDL-iştii): preşedintele Consiliului Judeţean, Radu Ţîrle, vicele Alexandru Kiss, primarul Ilie Bolojan, trei deputaţi, plus vreo zece consilieri judeţeni şi municipali.
Nu ţin minte ca despre acest subiect să se mai fi discutat vreodată timp de trei ore nici măcar la CJ, forul în subordinea căruia se află Aeroportul. M-a mirat de unde, brusc, atâta interes. Pe de o parte, faptul că proiectul de modernizare depus la Ministerul Transporturilor (şi blocat tot acolo doi ani) va fi finanţat cu fonduri europene e deja un secret al lui Polichinelle, cunoscut de toată lumea. Pe de altă parte, nu am înţeles de ce, în aceste condiţii, abia acum s-a trezit toată lumea că Aeroportul e la fel de necesar Bihorului precum sângele din vene.
Abia apoi m-am dumirit: tocmai fiindcă ştiindu-se că proiectul va fi aprobat, măreaţa realizare trebuie revendicată de toţi. Pentru că, dacă înfrângerea e mereu orfană, victoria totdeauna are mulţi părinţi, cu atât mai mulţi cu cât urmează un an electoral. Aşa că acum se pregătesc de laude până şi cei care în 2008 vorbeau despre mutarea Aeroportului la naiba-n patru, pe la Diosig sau Valea lui Mihai, cică pentru a atrage clienţi şi de la Debreţin, Sălaj şi Satu Mare, chit că în nordul judeţului solul e nisipos, infrastructură nu există ioc, iar vântul şi ceaţa ar ţine închis aeroportul jumătate din an. Totul doar pentru ca cele 140 de hectare dintre Oradea şi Nojorid să fie "disponibilizate" şi scoase la mezat pentru un nou, aţi ghicit, "ansamblu rezidenţial". (De altfel, liderul UDMR spunea pe şleau că iniţiativa i-a aparţinut, iar aliaţilor PDL-işti, de atunci, ca şi de acum, le-a plăcut aşa tare încât ulterior au spus public că ideea a fost a lor!)
