ANDREI CORNEA în dialog cu ALEXANDER BAUMGARTEN, conferenţiar la departamentul de filosofie premodernă şi românească al Universităţii „Babeş-Bolyai“, specialist în filosofie antică şi medievală

ANDREI CORNEA: Nu crezi că felul în care a fost abordată reforma învăţământului universitar are, cum spunea într-un editorial Nicolae Manolescu, la bază un spirit politehnist, ingineresc?

ALEXANDER BAUMGARTEN: Există o crispare a umanistului în faţa criteriilor cantitative care îl evaluează. Dar lucrurile sunt mult mai profunde şi eu le-aş degaja pe trei secvenţe diferite. Prima ar fi înţelegerea evaluării cantitative în modul cel mai profund în care o putem gândi. A doua ar fi racordarea umanistelor la nişte standarde ale scientometriei care sunt într-adevăr cantitative şi pe care trebuie să le judecăm, înainte de a le pune doar pe seama politehniştilor. A treia: să gândim aplicarea acestor principii dincolo de nivelul teoretic şi să urmărim faptele care au rezultat deja din actuala Lege a învăţământului, pentru a putea să îi judecăm eficacitatea acesteia din urmă.

Prima secvenţă: pot recunoaşte în această evaluare aceeaşi problemă care traversează România de la naşterea ei în modernitate, şi anume întrebarea legată de occidentalizare, pusă acum sub forma supunerii producţiei ştiinţifice româneşti unor criterii cantitative, în vederea finanţării cercetării. Dintotdeauna, aici s-au definit două extreme. Una dintre ele este o europenizare forţată, care înseamnă azi „standarde internaţionale în cercetare“, în interiorul căreia, fireşte, există spaima pierderii identităţii. Cealaltă extremă este apărarea identităţii locale cu preţul închiderii unor graniţe ale ştiinţei, ale cercetării. În interiorul acestor extreme, trebuie să găsim un termen mediu. Cum putem să facem parte dintr-o comunitate ştiinţifică internaţională fără să ratăm nimic din identitatea n