Credeţi că mai există eroi în România anului 2011? Culmea, mai există! Şi nu vreun pompier care scoate be­be­luşi din foc! Şi nici vreun ISU care salvează bătrâni de la inundaţii! Şi nici vreun medic care operează săraci prin ţară în loc să se îm­bo­gă­ţeas­că el însuşi stabilindu-se în spitale bine dotate din străinătate! Şi nici vreun inventator care se încă­pă­ţâ­nează să se mai lupte cu corupţia din ţară în loc să-şi vândă inteligenţa străinilor! În mod cu totul paroxistic, există eroi în chiar aparatul de stat. Unul dintre ei – cel puţin de acesta am aflat noi, or mai fi şi alţii! – este dl Victor Cazana, care ocupa până mai ieri funcţia de şef al Oficiului Parti­ci­pa­ţi­ilor Statului şi Privatizărilor din Industrie (OPSPI), instituţie subordonată Ministerului Economiei.

Nu-l cunoaştem. Nu-i ştim ca­li­tă­ţile profesionale. Cert în ce-l priveşte este doar faptul că a fost demis din funcţie. Întâmplător, tocmai în contextul misiunii FMI la Bucureşti. Coincidenţă, desigur, se va spune! Că nu este însă chiar o coincidenţă o probează însuşi motivul oficial al demiterii: „ritmul lent în care a implementat unele decizii luate la nivelul ministerului”. Neoficial, s-a aflat că dl Cazana, cu autoritatea pe care i-o conferea funcţia, s-a opus pur şi simplu unora dintre privatizările forţate pe care le cerea FMI. Şi, culmea neobrăzării, s-a opus stăpânului cu argumente solide! Domnia sa nu a fost împotriva privatizării în general, ci împotriva privatizării firmelor profi­tabile, singurele pe care pusese ochii FMI, cerând ca procesul privatizării să se concentreze asupra găurilor negre, pe care FMI le ignoră sau le reclamă desfiinţarea fără a avea în vedere să pună ceva în loc. Abordarea dlui Cazana este una pur capi­talistă: În chiar numele eficienţei, preocuparea trebuie îndreptată cu prioritate spre ceea ce nu este performant! Dar, vai, nu ne aflăm în capi­ta­