Când un bunic fără seamăn de bogat dă semne că se apropie de sfârşitul vieţii, oricine e legat de el chiar şi prin cel mai subţire fir de sânge sau prin cea mai îndepărtată amintire a unei strângeri de mână va căuta cu orice în preţ să-i intre în voie. Să-i umfle pernele cu grijă, să-i facă o limonadă, să-i aducă îndatoritor papucii, apoi să-i zâmbească îndelung, doar-doar chipul lui va lumina în mintea bătrânului într-atât de tare încât să-i facă şi numele să lucească în testament.

Şi chiar după acest efort, vânătorului de moştenire îi va tremura sufletul ca nu cumva bunicul să-l ignore sau, excentric din fire, să prefere să-i lase toate bunurile sale pământeşti unei pisici pe nume Fifi.

Cu Alexandru Pesamosca, care a murit bogat cum numai un om care a salvat 50.000 de copii poate deveni într-o viaţă, lucrurile au fost mult mai simple.

În testamentul lui sunt trecuţi toţi medicii din România, indiferent că l-au cunoscut vreodată sau nu. Niciunul nu a fost uitat şi oricare dintre ei poate avea o parte din moştenirea sa, cu o singură condiţie: să o vrea. Nu toţi trebuie să aleagă să trăiască o viaţă într-o cameră de spital. Nu toţi trebuie să îmbrace haina greu de purtat a sărăciei. Şi nu toţi trebuie să-şi sacrifice familia pentru a-i ajuta pe alţii să o păstreze pe a lor întreagă, deşi unii o fac. Trebuie doar să meargă pe calea omeniei şi a excelenţei profesionale, deschisă de profesorul Pesamosca.

Începând de astăzi, gândul vi-i prezintă pe câţiva dintre medicii remarcabili ai României care şi-au revendicat moştenirea Pesamosca. Vă vom face cunoştinţă cu oameni care nu pleacă de la spital după operaţii de teamă ca pacientul să nu facă vreo complicaţie. Cu oameni care îşi îndrumă pacienţii să facă o donaţie pentru o cauză umanitară, atunci când cineva insistă să le dea "o atenţie". Vă vom prezenta doctori care au salvat 15.000 de vieţi sau